De ce avem nevoie de psihoterapie?

1 octombrie 2012 | Articole | Niciun comentariu

jacobs-ladder-william-blakeExistă momente în viața fiecăruia dintre noi în care ne simțim copleșiți sau rătăciți printre problemele zilnice. Sunt clipe în care, depășiți fiind de grijile cotidiene, nu reușim să mai întrevedem sensul propriei existențe. Ajungem uneori să nu mai știm cine suntem de fapt, care ne sunt adevăratele vise și aspirații. Dar mai ales nu înțelegem ce căutăm noi în această fundătură în care ne-a adus propria viață și care nu pare să ne ofere nici un orizont de împlinire a ceea ce suntem în cel mai înalt grad.

Un astfel de context este extrem de prielnic pentru instalarea anumitor tulburări precum: depresia, stresul prelungit, anxietatea, nevroza, atacurile de panică, fobiile, dependențele, blocajele emoționale, insomniile, coșmarurile repetitive, lipsa poftei de viață, dezechilibrele relaționale, scăderea stimei de sine, sociopatia și altele.

Orice tulburare de acest gen poate deschide un drum cu două direcții: fie spre resemnare, plafonare și în cele din urmă blocare în starea de neputință, fie spre asumarea și confruntarea problemei respective, care poate aduce cu sine rezolvarea ei.

Ascunsă tainic în miezul durerii stă însăși șansa vindecării și calea ce duce spre eliberarea de sine. Psihoterapia creează contextul de a trata împreună aceste dificultăți și, mai mult decât atât, de a evolua în direcția autocunoașterii, a identificării sensului personal și a întregirii de sine.

Mai multe

Despre dezrobirea şi resacralizarea trupului

15 mai 2017 | Articole | Niciun comentariu

Dragă Mamă, dragă Soră, dragă Fiică, dragă Prietenă,

Îţi scriu această scrisoare despre trupul meu şi despre trupul tău cu aceeaşi iubire şi căldură cu care mi-aş fi dorit să îmi fost adresată mie, acum ceva vreme, când eram încă profund inconştientă de cele pe care ţi le voi scrie.

Trupurile noastre îşi vorbesc dincolo de cuvinte, prin firele nevăzute ale unor altfel de taine. Ele au ştiinţa recunoaşterii prezenţei ceiluilalt prin simţuri pe care mintea nu le poate întotdeauna desluşi. Trupul feminin este păstrătorul celui mai adânc mister – misterul întrupării din semniţe bărbăteşti şi semniţe cereşti plămădite în cuptorul de pământ şi carne al pântecului mamei. Dacă ştii să îl asculţi, vei auzi cum trupul tău murmură necontenit imnul tuturor bătăliilor eroice pentru supravieţuire ale strămoşilor tăi. Prezenţa lui tăcută deapănă clipă de clipă povestea ta şi povestea neamului tău. A-ţi iubi trupul înseamnă a-ţi accepta cu smerenie povestea, a te împăca cu trecutul tău, a-ţi onora strămoşii din care te tragi şi urmaşii pe care îi vei zămisli, a preţui taina vieţii şi lumea plină de abundenţă şi paradoxuri în care trăieşti.

Frumuseţea originară şi cauzele apariţiei canoanelor contemporane cu privire la trup

Indiferent de constituţie, statură sau formă, trupul tău este pocalul cel mai potrivit pe care Creatorul l-a ales pentru a revărsa în el suflul vieţii tale. Trupul tău este sanctuarul în care îţi sălăşluieşte spiritul. Ştiu, draga mea, că totodată trupul tău a fost de nenumărate ori ţinta unor aprige asedii de care ai nevoie să îl vindeci şi să îl purifici. Ai nevoie să îţi aminteşti înţelepciunea şi blândeţea strămoaşelor tale care îşi onorau trupul indiferent de forma sau proporţiile sale. Poate te va ajuta în acest sens revizitarea

vechilor statuete ale zeiţelor frumuseţii şi fertilităţii (precum Venus din Willendorf, Venus din Lespugue şi altele), din vremurile când trupul femeiesc nu fusese încă supus atâtor canoane, şabloane şi norme standard ale frumuseţii estetice.

„Estetic” provine din grecescul „aistheton” care desemna capacitatea de a percepe prin intermediul simţurilor, iar opusul esteticului este anestezicul, cel ce adoarme simţurile. Fac această scurtă paranteză etimologică pentru a explora puţin cauzele care stau la baza actualelor norme ale frumuseţii generate preponderent de imaginarul masculin asupra feminităţii. Aceste canoane consider că îşi au rădăcina în anestezierea conştiinţei colective cauzată de dispariţia riturilor de trecere care îi ajutau în trecut pe bărbaţi şi pe femei să îşi parcurgă conştient etapele specifice propriei evoluţii şi maturizări. Respectivele rituri îi învăţau să lase în urmă nevoile copilului şi să se conecteze la energia bărbatului sau a femeii în toată deplinătatea sa. La femei lipsa acestor ritualuri este resimţită ca o pierdere a confortului de a fi însoţită de comunitatea feminină în integrarea semnificaţiei fiziologice, emoţionale şi spirituale a etapelor de transformare prin care trece (prima menstruaţie, sexualitatea, prima naştere, menopauza etc.). Cu toate că aceste evenimente nu mai sunt celebrate ritualic la nivel de comunitate, în cazul femeilor transformările sunt totuşi însoţite într-un fel sau altul de mamă, bunică sau alte femei apropiate, măcar prin explicaţii legate de igienă şi grijă personală. Pentru că, în cazul femeilor, trupul însuşi este cel care pune în scenă ritualul. Apoi, cu timpul, în funcţie de deschiderea, evoluţia şi contextul lor cultural, femeile ajung să-şi desluşească semnificaţiile psihologice şi spirituale ale propriilor transformări într-o manieră personală.

Pe parcursul ultimelor secole, bărbaţii, dar adesea şi femeile, au învăţat să îşi clădească puterea tot mai mult în regatul minţii raţionale, îndepărtându-se treptat de natura magică a ritualurilor străvechi. Astfel, şi valorile lor, şi modul de a se percepe pe sine, lumea şi inclusiv femeile din viaţa lor s-au schimbat. Au căpătat putere în anumite aspecte şi au pierdut-o în altele. În zilele noastre, bărbaţii trăiesc tot mai mult conectaţi la psihologia băiatului (guvernată de arhetipul puer aeternus) pentru că, în cea mai mare parte, au dispărut acele instrumente prin care învăţau să-şi ia în stăpânire masculinitatea.

Ţi-am spus aceste lucruri ca să îţi poţi explica de ce standardele de frumuseţe ale zilelor noastre au atât de mult în prim plan un model de feminitate adolescentină: cât mai silfidică, cât mai lipsită de riduri, de fire albe, dacă se poate, veşnic tânără, veşnic copilă. O femeie capabilă să se adapteze modului în care bărbatul contemporan trăieşte la nivel psihologic. Câtă vreme nu are loc acest proces interior de maturizare, standardele dictate exteriorului vor fi pe măsură: un veşnic adolescent nu se poate simţi în largul lui lângă o femeie în adevăratul sens al cuvântului, cu tot ce presupune asta, inclusiv cu un corp care continuă să-şi schimbe aspectul odată cu vârsta. Ci, mai degrabă, va prefera tot o adolescentă asemeni lui sau o mamă care să-i poarte de grijă şi lângă care să se simtă în siguranţă.

Îţi împărtăşesc aceste reflecţii nu pentru a judeca viziunile şi criteriile psihicului masculin, ci pentru a putea înţelege o parte din fenomenul evoluţiei acestor standarde artificiale şi nemiloase faţă de adevărata natură feminină şi faţă de trupul femeii. Înţelegând acest fenomen, sper să te poţi elibera de sub tirania acestor exigenţe nerealiste şi mutilante pentru frumuseţea ta naturală. Mă vei întreba poate cum este posibil să-ţi menţii încrederea în tine dacă nu te încadrezi standardelor lumii în care trăieşti şi îţi voi răspunde acestei în mai multe feluri.

În primul rând, a te supune unor standarde înseamnă a ignora şi a nesocoti unicitatea felului tău natural de a fi. A trăda ceea ce îţi este propriu şi a alege să porţi o uniformă convenţională care te omogenizează conform criteriilor generale, mai curând decât îţi onorează esenţa personală. Ar fi ca şi cum ne-am propune să transformăm toate rândunicile în privighetori, merii în peri, trandafirii în crini, vulpile în pantere şi aşa mai departe. E important să ne amintim să îmbrăţişăm pline de acceptare existenţa mai multor tipuri de frumuseţe care pot cuprinde inclusiv ipostaze diametral opuse actualelor criterii estetice. O lume în care nu ar exista diversitate, ar fi o lume fadă, plictisitoare, lipsită de surprize şi de prospeţime.

În al doilea rând, dacă te-ai conforma exigenţelor exterioare, cum ai mai putea avea vreodată încredere în tine câtă vreme tu însăţi alegi să te trădezi? Încrederea vine din acceptare şi din cultivarea unui sentiment de siguranţă. Mă simt în siguranţă atunci când nevoile mele sunt acceptate şi susţinute, inclusiv nevoia de a fi aşa cum sunt. De fiecare dată când pun aşteptările celorlalţi despre cum ar trebui să fiu mai presus de natura mea şi de fidelitatea faţă de propria fiinţă, mă trădez pe mine însămi. Ori cum aş putea avea încredere în cineva care mă trădează constant? Cum să îmi păstrez înrederea şi respectul faţă de mine în astfel de condiţii? A avea încredere în mine înseamnă să am încredere în capacitatea mea de a avea grijă de mine în cel mai înalt grad. Şi atunci când învăţ să mă accept aşa cum sunt şi să mă îngrijesc de propria mea evoluţie, voi putea face acelaşi lucru şi faţă de ceilalţi, inclusiv faţă de bărbaţii din viaţa mea. Voi învăţa să fiu empatică, să simt compasiune şi acceptare faţă de lipsurile şi rănile lor din care se pot naşte inclusiv prejudecăţi legate de cum ar trebui să fie calitatea prezenţei mele şi înfăţişarea trupului meu. Atunci când o femeie învaţă să se accepte fără să se mai judece pe sine, ajunge la pace cu întregul univers şi învăţa dansul creşterii împreună. Pentru a putea aduce conştientizare şi transformare celor în jurul tău, primul pas este să întri tu în acest proces personal cu autenticitate şi cu smerenie. Dacă într-o cameră cu mai multe persoane, una singură se decide să aprindă o lumânare, strălucirea ei îi va lumina cu siguranţă şi pe ceilalţi, deşi ei încă nu au făcut acest pas pentru ei înşişi. Nu îţi pierde speranţa, draga mea, şi nu încerca să transformi pe nimeni. Lucrează cu inima ta, lucrează cu trupul tău, cu energia pământului, cu energia apei şi împreună vom putea reaprinde din nou candela frumuseţii născută din adevărata îmbrăţişare plină de iubire şi acceptare a ceea ce suntem.

«Femeia nu poate determina cultura să devină mai conştientă spunând-i: „Schimbă-te». Dar poate să-şi schimbe atitudinea faţă de sine însăşi, dezamorsând astfel proiecţiile depreciative. Şi face lucrul ăsta recuperându-şi corpul, nerenunţând la bucuria pe care i-o aduce trupul ei natural, respingând iluzia, atât de răspândită, potrivit căreia fericirea aparţine doar celor cu o anumită conformaţie sau vârstă, acţionând ferm, reîntorcându-se la sine şi trăindu-şi viaţa din plin. Acest mod de a se accepta, această stimă de sine reprezintă începutul schimbării atitudinilor în sânul culturii.” Dr. Clarissa Pinkola Estes, Femei care aleargă cu lupii.

Ajută-te de comunităţile feminine din jurul tău, iar dacă nu cunoşti astfel de comunităţi, creează-le. Ele pot fi athanorul în care feminitatea ta va învăţa să înflorească din nou găsindu-şi un sol fertil pentru acest lucru în sânul împărtăşirilor cu suratele tale, aşa cum se întâmpla pe vremuri în faimoasele corturi roşii, în care femeile se adunau la adăpostul misterului feminin al propriei menstruaţii, al naşterilor, al schimbărilor de etape din viaţa lor şi al dezvăluirilor pline de înţelepciune, bucurie şi graţie. În astfel de comunităţi:

”Nu se făceau niciodată comentarii răutăcioase de genul: ”eşti prea grasă” sau ”prea slabă”, ”ai sânii prea mari” sau ”ai sânii prea mici”. Fiecare forma a corpului era văzută ca un cadou, hărăzit de destin. Era de datoria noastră să-l folosim cât mai bine. (…) Compasiunea faţă de tine însăţi şi faţă de alte fiinţe era o parte a filosofiei lor de viaţă.”, (Rosina-Fawzia Al-Rawi, ”Secretele bunicii”).

Iată cât de necesar este ne vindecăm de reflexul toxic al comparaţiilor cu femeile din jurul nostru sau şi mai rău, cu cele din reviste, care adesea suferă multe cosmetizări digitale pentru a arăta cât mai aproape de standardele estetice impuse de diferite industrii ale zilelor noastre (precum cea a modei, a cosmeticelor, a produselor şi serviciilor de remodelare corporală etc.)

E important să ne amintim că a fi în prezenţa trupului unei femei este un act mistic, ca atunci când ne aflăm înaintea unui sanctuar. Căci dintre toate minunile lumii, pe el l-a ales Dumnezeu pentru a-i încredinţa taina cea mai mare dintre toate, aceea a zămislirii vieţii. Dacă învăţăm să cultivăm atitudinea potrivită faţă de acest trup:

  • Nu îl vom mai putea supune niciodată unor standarde vremelnice şi superficiale.
  • Îl vom privi cu pietate şi cu reverenţă, cu evlavie şi cu recunoştinţă.
  • Vom simţi din nou imboldul de a învăţa să-i desluşim natura, să-i ascultăm cu smerenie mesajele pe care ni le transmite prin somatizările sale ori de câte ori întrecem măsura sau ne abatem de la cale.
  • Ne vom aminti să-i onorăm capacitatea de a se adapta de fiecare dată condiţiilor noi din viaţa noastră, de a ne echilibra atunci când ne deconectăm de noi şi de a ne purta prin lume cu verticalitate şi stabilitate.

Trupul nostru este un maestru tăcut care se exprimă prin limbajul simţurilor. El ne învaţă să ne cunoaştem şi acceptăm limitele, soliditatea, structura, greutatea, forţa, ritmurile, armonia între sus şi jos, între emisfera dreaptă şi emisfera stângă, între părţile noastre moi şi părţile noastre tari, între vulnerabilitate şi putere, toate puse în slujba recuperării întregului.

Pentru a nu uita să îi apreciem valoarea, trupul nostru trebuie împodobit, potrivit naturii sale, asemeni unui sanctuar. Împodobeşte-ţi trupul cu flori şi cristale, care să te readucă în contact cu energia solidă şi roditoare mamei pământ, cu miresme şi pene, care să te reconecteze la lejeritatea adierilor de primăvară, cu culori vii şi strălucitoare, care să-ţi aprindă pasiunea jucăuşă a focului, cu materiale fine şi unuitoare, care să-ţi redea fluiditatea curgătoare a apei.

”Aţi fost învăţate să apreciaţi o floare, care este un obiect simplu. Aţi fost învăţate să apreciaţi un copac, care e un obiect simplu. Aţi fost învăţate să apreciaţi pietrele, stâncile, munţii, râurile, dar nu şi propriul vostru trup. Acesta nu va copleşeşte niciodată. Este adevărat că este atât de aproape de voi încât este uşor să uitaţi de el. Este atât de evident, încât este uşor să-l neglijaţi. Dar el reprezintă cel mai frumos fenomen din natură. (…) Dacă voi înşivă nu îl puteţi iubi, cum ar putea altcineva să vă iubească trupul? Dacă voi înşivă nu vă iubiţi corpul fizic, nimeni altcineva nu îl va iubi, căci vibraţia voastră de respingere îi va ţine pe ceilalţi la distanţă.” Osho, Cartea despre femei


A-ţi iubi trupul înseamnă să înveţi să fii conştientă de el în fiecare clipă, să respiri conştient, să mergi conştient, să mănânci conştient, să faci dragoste conştient, să dansezi conştient, să fii prezentă în trupul tău de femeie. A fi în contact cu trupul tău înseamnă să-i onorezi fiecare parte şi, totodată, întregul. ”Pare că pământul se exprimă prin dansatoare, invitând-o la dans. Fiind aşezată pe pământ, dansatoarea ia în stăpânire pământul şi viceversa. Forţa pe care o dansatoare şi-o extrage din pântecele ei se intensifică prin acest contact direct. Coapsele şi partea de jos a corpului ei sunt puse în evidenţă prin acest dans, în care Marea Mamă se revelează. Prin acest dans, o femeie îşi exprimă relaţia ei de iubire cu pământul şi pune în lumină conştiinţa vieţii care dă naştere tuturor lucrurilor din acest pământ demn de admiraţie. Dansatoarea devine o soră a pământului care-i trezeşte conştiinţa valorii vieţii.” Rosina-Fawsia Al-Rawi

Tălpile tale sunt făcute să te susţină, să-ţi ofere sentimentul de stabilitate şi înrădăcinare, să îţi reveleze în fiecare clipă relaţia cu pământul care te susţine şi te hrăneşte.

Picioarele tale, asemeni coloanelor unui templu, sunt pilonii de rezistenţă ai trunchiului tău. Ele îţi permit deplasarea prin viaţă, te învaţă să păşeşti liberă şi încrezătoare spre obiectivele tale. Dacă ştii să le asculţi, ele te pot învăţa dansul, ritmul, balansul dintre doi paşi sau chiar plutirea în salturi sprintene şi agile.

Şoldurile tale cunosc taina unduirii. Ele sunt leagănul vieţii şi promisiunea roadelor ce vor să vină. Bazinul tău este tron pentru pântec, iar pântecul este cuptorul tău alchimic, lăcaşul misterios al tuturor transformărilor din viaţa ta.

Pieptul tău e lăcaşul cântecului şi al poeziei, dar tot în el sunt ferecate şi toate suspinele tale neslobozite încă. Sânii tăi ştiu să hrănească şi să dezmierde, fiind şi adăpostul la pruncii tăi se vor refugia pentru a-şi ascunde lacrimile, durerea şi frica provocate de asperităţile lumii. Inima ta este altarul acestui sanctuar. Este izvor nesecat de iubire, gingăşie şi frumuseţe. Ai grijă de ea şi nu o lăsa să se contamineze prea mult timp cu emoţii toxice, deşi fac şi ele parte din viaţă. Găseşte o cale de a-ţi face igiena inimii zilnic sau măcar săptămânal. Vorbeşte despre ceea ce simţi sau scrie, desenează, dansează. Fă-ţi un jurnal, găseşte-ţi un duhovnic sau un terapeut, apelează la un confident de încredere, fă tot ce îţi este la îndemână, dar nu îţi fereca inima cu tot cu emoţiile neprocesate încă.

Gâtul tău, ca un turn ce susţine cupola, face legătura între lumea ta de sus şi lumea ta de mijloc, dar tot el te pune în legătură cu lumea din afară, fiind păstrătorul corzilor vocale. Asemeni unui veritabil turn din vechime, el poate fi şi locul în care sunt exilate sau rătăcite toate cuvintele tale nerostite. Tristeţi, revolte, strigăte de ajutor, doruri sau nevoi tăinuite – toate rămân blocate în gât, tulburând uneori tiroida, alteori coborând mai adânc în trup, ca într-o temniţă pe care o erodează treptat, în încercarea disperată de a se face auzite măcar pe alte căi. Somatizarea este forma prin care trupul reuşeşte să exprime în propriul său limbaj simbolic emoţiile care au fost îngropate de vii în interiorul său. Somatizarea este calea prin care trupul nostru ne aminteşte că el nu este şi nici nu vrea să fie o temniţă a sufletului nostru (în greaca veche exista un joc de cuvinte soma/sema: ”soma”trup”, ”sema” – ”închisoare”), ci este, mai curând, un vehicol sau instrument de manifestare al sufletului în lume.

Umerii şi braţele tale au forţa de a purta poveri de multe feluri, dar sunt şi reazemul pe care cei necăjiţi îşi găsesc sprijinul şi alinarea. Aminteşte-ţi că braţele tale au ştiinţa de a cuprinde, proteja şi îmbrăţişa, iar mâinile tale sunt maestre în nesfârşite dibăcii: a înfăşa prunci, a găti mâncare, a cultiva grădini, a împleti cosiţe, veşminte sau podoabe, a mângâia, a dezmierda, a lupta, a prepara parfumuri şi licori vindecătoare, a tasta, a manevra diferite instrumente tehnice sau muzicale, a simţi şi a vedea ceea ce uneori nici ochii nu pot desluşi.

Capul tău, cupolă semeaţă, depozitar de înţelepciune şi catalizator al întregului, e totodată şi refugiul pe care ţi-l găseşti uneori din calea instinctelor tale de nestăvilit. El are funcţie de comunicare, receptare auditivă şi vizuală a stimulilor din exterior, orientare, intuiţie, percepţie, digestie şi exprimare. Capul tău este rezumatul succint al întregului trup. El este locul pe care se aşază cununa tuturor victoriilor tale, dar şi aceea a uniunii prin iubire în faţa lui Dumnezeu. De aceea, poartă-l cu graţie şi demnitate, fără să te laşi totuşi confiscată de el. E o încununare a întregului, dar nu este întregul!

Fiecare celulă a trupului tău este păstrătoarea unei memorii ancestrale. Nici măcar un singur fir de păr din capul tău nu este complet reproductibil de către om cu toate progresele stiinţifice ale ultimelor secole. Trupul tău este un miracol din tălpi până în creştet şi îi datorezi uimire, respect, iubire şi grijă. Bucură-te de trupul tău de femeie în fiecare dimineaţă în care în care te trezeşti în adăpostul lui cald şi binevoitor. Mulţumeşte cerului şi pământului pentru el şi învaţă să îl binecuvântezi ca să îţi devină o binecuvântare. Nu te mânia pe vulnerabilităţile, imperfecţiunile sau durerile lui, toate acestea au lucruri de pret să te înveţe despre tine. Priveşte-l cu îngăduinţă şi cu răbdarea de a învăţa să-i desluşeşti mesajele, nevoile, înţelepciunea. Preţuieşte miracolul trupului tău pentru ca viaţa ta să fie mai bogată, mai tihnită şi mai plină de sens!

 

Dacă îţi doreşti să explorezi, să descoperi şi să aprofundezi mai mult minunatele daruri pe care le poţi trăi la nivel de experienţă concretă în relaţie cu trupul tău, te invit să te împrieteneşti cu el în cadrul unui atelier prietenos: „Când corpul devine trup”.

 

 

 

 

 

Mai multe

Când corpul devine trup – atelier de împrietenire cu propria corporalitate (21 mai)

15 mai 2017 | Articole, Eveniment | Niciun comentariu

Atelierul pe care îl propunem are ca obiectiv împrietenirea cu propriul corp, să fii conştient de el, să îl locuieşti şi să îl onorezi. În acest fel, corpul ar putea deveni trup, adică loc al trăirii asumate şi plenare, în armonie cu tot ceea ce suntem.
Când vine vorba de a trăi în armonie cu trupul și sufletul, mulţi dintre noi întâmpină reale dificultăţi. Acest lucru se datorează mai cu seamă faptului că societatea occidentală are în spate o lungă tradiţie de raportare negativă faţă de corp. Acesta a fost considerat o temniţă a sufletului, mijloc de pervertire, sursă a tuturor tentaţiilor şi ispitirilor, nedemn de atenția și grija noastră care trebuiau îndreptate numai către spirit. Deşi istoria acestei perspective asupra corpului pare foarte îndepărtată, consecinţele ei ne mai bântuie încă la nivel de inconştient colectiv. Faptul acesta ne viciază posibilitatea unei raportări sănătoase la propria corporalitate. Mărturie stă panoplia bolilor care ne însoţesc viaţa.
Pentru a schimba această paradigmă este necesar ca relaţia cu corporalitatea noastră să reintre pe un făgaş firesc. În acest fel, corpul ar putea redeveni trup, iar trupul templu ce găzduieşte esenţa divină şi eternă a fiecăruia dintre noi. Aceasta poate fi considerată cea mai înaltă provocare şi chemare a omului şi, nicidecum, lepădarea de lumea materială, pe care a fost creat să o încununeze şi ocrotească.

Împrietenirea cu propria corporalitate la care vă invită acest atelier, prin intermediul explorărilor prin mișcare, ritm, reflectare și conștientizare specifice tehnicilor psihoterapiei prin dans și mișcare, are următoarele beneficii:
– activarea unei prezențe mai conștiente în propriul corp
– explorarea limitelor personale ca garanții ale propriei libertăți de exprimare
– echilibrarea emisferelor cerebrale prin exerciții de armonizare
– conștientizarea noțiunii de centru al propriului corp/al propriei ființe
– interiorizarea dialogului între centrul și limitele mele
– regenerarea tonusului psihic și fizic cu ajutorul muzicii, ritmului, mișcărilor libere și al interacțiunii cu ceilalți într-un cadru conținător și securizant
– clarificarea experiențială a relației cu spațiul înconjurător și cu luarea în stăpânire a propriului teritoriu
– împământarea și integrarea noțiunii de echilibru personal
– Îmblânzirea nevoii de control și deprinderea de cultivare a relaxării în mijlocul tensiunii
– explorarea calității și intensității prezenței personale în contexte de relaționare
– aprofundarea dinamicii dintre a vedea și a fi văzut, a fi protagonist și observator în mod simultan
– conectarea la sensul verticalității personale
– descoperirea confortului de a ne împărtăși propriile dificultăți cu oameni aflați într-un proces similar de autoexplorare.

Mai multe

Arhetipurile din Tarot – călăuze spre mitul personal (15 septembrie)

17 iunie 2016 | Articole, Eveniment | Niciun comentariu

Marseille-A1Pierdute în negura vremurilor, originile Tarotului ne vorbesc despre zei, taine şi înţelepciuni uitate. Cel căruia i-a fost atribuit în primă instanţă meritul de a le dărui oamenilor Tarotul, pentru a-i ajuta să dezlege cele mai adânci enigme, este zeul egipten Toth. Zeu al înţelepciunii, al ştiinţelor oculte, al scrierii sacre, mesager între cer şi pământ, el este omologul egiptean al zeului Hermes din mitologia Greacă sau Mercur din cea romană. Alte surse afirmă că Tarotul ar conţine secretul Shambalei şi că venirea lui în Europa s-ar datora ţiganilor nomazi care îl foloseau în scop divinatoriu. Şi cu privire la semnificaţia numelui acestei arte sau ştiinţe sacre, părerile sunt împărţite. Ipotezele care susţin originea egipteană a Torotului afirmă că această denumire provine din cuvintele „tar” care înseamnă drum sau cale şi „ro”care înseamna în egipteana veche rege, regal. Astfel că traducerea ar fi: calea regală a desluşirii misterelor vieţii. Cum atestările istorice spun că Tarotul a ajuns prima dată în spaţiul european prin Italia Evului Mediu, se vorbeşte şi despre descendenţa numelui său din latinescul „rota” (roată), care prin anagramare dă cuvântul „Taro”, căruia i s-a adăugăt în coadă litera „t”, pentru a sugera faptul că începutul şi sfârşitul se îngemănează, derivând unul din celălalt. Această interpretare face trimitere şi la arcana numărul 10 – Roata Norocului, care vorbeşte despre toate ciclicităţile vieţii care ne poartă prin diferite suişuri şi coborâşuri în încercările noastre de a dezlega enigma supremă „Cine sunt eu?”.

Mai multe

Arta de a Asculta

25 aprilie 2016 | Eveniment | Niciun comentariu

ascultaŢi s-a întâmplat vreodată ca atunci când cineva îţi împărtăşeşte o problemă cu care se confruntă să te mobilizezi instantaneu pentru a-i găsi soluţii, încurajări sau sfaturi utile? Dacă da, atunci atelierul pe care ţi-l propun îţi poate fi de mare ajutor.

Ne confruntăm zi de zi cu atât de multe provocări cărora trebuie să le găsim soluţionare, încât cel mai adesea accentul existenţei noastre ajunge să cadă pe ceea ce facem, izbândim, gândim sau spunem. Ne preocupăm atât de mult de toate acestea încât uităm că esenţa primordială a fiinţei umane este aceea de a fi. Din acest motiv, vă propun să exersăm împreună ascultarea ca pe o cale firească de întoarcere înspre acest „a fi”. Faptul de a fi prezent alături de un om drag atunci când îi este greu sau bine sau oricum i-ar fi, valorează mult mai mult decât tot ce am putea face pentru el. Simpla formula „sunt aici (cu tine şi pentru tine)” e mai preţioasă decât orice altceva i-am spune acelui om.

Nimeni nu are responabilitatea sau datoria de a-i rezolva alcuiva problemele sau de a-i transforma starea de spirit. Mai mult decât atât, nici măcar nu este indicat să încercăm să facem asta. Primul argument constă în faptul că încercarea de a-l ajuta pe celălalt invalidează la nivel subtil propria sa capacitate de a se ajuta pe sine însuşi. În al doilea rând, soluţiile sugerate de mine se potrivesc cu siguranţă propriului meu registru interior de raportare la o anumită situaţie, dar nu există nici o garanţie că i se pot potrivi în aceeaşi măsură şi altei persoane. În al treilea rând, concentrarea pe soluţii şi fapte crează distanţare emoţională de situaţia cu care se confruntă celălalt şi dezechilibrează relaţia: eu nu mai sunt aici pentru a te asculta de la egal la egal, ci pentru că tu ai o problemă, eu mă poziţionez deasupra ta crezând că ştiu mai bine ce trebuie să faci. Deci tu îmi devi inferior.

Mai multe

Problematica Libertăţii şi Angajamentului din perspectiva arhetipurilor: Îndrăgostitul, Spânzuratul şi Nebunul

1 aprilie 2016 | Articole, Eveniment | Niciun comentariu

freedomCând ne îndrăgostim de libertate, iubirea este cea care ne eliberează. Însă tot mai des în zilele noastre ideea angajamentului faţă de ceea ce iubim ni se pare constrângătoare şi este resimţită uneori chiar ameninţătoare la adresa propriei noastre libertăţi. „Cum aş putea, iubind pe cineva, să îmi păstrez întreagă libertatea?” ne şopteşte vocea îndoielii şi a fricii din noi. Doar că frica, fiind opusă iubirii, ne împiedică să îi pătrundem sensul pe deplin. Avem senzaţia că dacă nu ne angajăm prin legământul iubirii faţă de nimeni altcineva, rămânem liberi. Acest gând ne orbeşte, nepermiţându-ne să observăm cum ne transformăm subtil în prizonierii propriilor frici care ne însingurează în numele unei libertăţi iluzorii.

Confundăm adesea libertatea cu ideea de a face tot ceea ce vrem fără să cerem permisiunea cuiva. Însă nu devine astfel propria voinţă tiranul nostru personal? Nu ne întărim în felul acesta nevoia de control care ne rigidizează şi crispează fiecare aspect al vieţii? Nu ne înstrăinăm noi astfel de relaxarea unei vieţi trăite în mod natural şi fluid? A fi liber înseamnă a-ţi însuţi asumarea vieţuirii în coerenţă cu propria natură, esenţă şi identitate. Iar esenţa existenţei noastre este tocmai iubirea din care şi pentru care am fost creaţi. Şi astfel ne întoarcem la cea mai sintetică şi precisă definiţie a libertăţii, aceea care ne-a fost oferită de înţeleptul Augustin prin sintagma: „Iubeşte şi fă ce vrei!”

Pentru a explora cât mai aprofundat tema libertăţii, a asumării, a încrederii, a abandonului şi a fidelităţii faţă de propriile adevăruri interioare, vom face apel la trei arhetipuri extrem de semnificative pentru aceasta problematică: Îndrăgostitul, Spânzuratul şi Nebunul. Simbolistica lor complexă şi plină de semnificaţii tainice ne va ajuta să înţelegem diferitele ipostaze ale libertăţii din perspectiva anagajamentelor conştiente şi inconştiente pe care ni le-am creat de-a lungul vieţii.

Mai multe

Conferinţă susţinută de Georges Colleuil: Tarotul şi Lumea simbolurilor – o cale către realitate (18 aprilie)

22 martie 2016 | Articole | Niciun comentariu

marseille-fournier-04426Conferinţă susţinută de Georges Colleuil, scriitor şi creator al Referenţialului Arhetipurilor Personale (susţinută în franceză, cu traducere în limba română de către psihoterapeutul Claudia Savu).

Pe lângă medicină şi psihoterapie există şi alte forme de terapii, terapii pe care le numim naturiste, diferite, paralele, blânde sau chiar alternative.

Cel mai adesea, lucrul cu terapiile alternative favorizează decodificarea simbolului pentru a putea astfel dezactiva simptomul, proces întâlnit adesea în analiza viselor sau art terapie. Printre toate acestea, universul simbolic conţinut de arhetipurile din Tarot reprezintă creaţia desăvârşită a spiritului omenesc care revelează ceea ce este universal în natura umană.

Intervenţia terapeutică ce foloseşte Tarotul permite o mai bună observaţie, explorare şi transformare a suferinţei şi angoasei din om.

Cele 22 de arcane majore din Tarot constituie primele 22 note fundamentale ale regatului simbolurilor, iar arcanele minore ne aduc la cunoştinţă patru elemente terapeutice.

Aşadar Eremitul (Arcana 9) întruchipează arhetipul pe care Carl Gustav Jung îl descria drept Bătrânul Înţelept, Roata Norocului (Arcana 10) ne vorbeşte despre terapia transgeneraţională şi despre mecanismele inconştiente cu care ne confruntăm, Papesa (Arcana 2) şi Împărăteasa (Arcana 3) oglindesc relaţia cu mama, Nebunul (Arcana fără număr) ne vorbeşte despre şamanism, Temperanţa (Arcana 14) despre sofrologie, Spânzuratul (Arcana 12) despre homeopatie, Împăratul (Arcana 4) sau Justiţia (Arcana 8) despre medicina chinezească, Forţa (Arcana 11) evocă vindecarea cu ajutorul energiilor, Judecata (Arcana 20) reflectă vindecarea spirituală, Lumea (Arcana 21) – tot ceea ce ţine de tratamentele holistice, etc.

Observăm că totul este interconectat şi că Tarotul reprezintă un unificator excepţional!

De asemenea, folosim Tarotul din punct de vedere psihologic în încercarea de a clarifica o situaţie, de a rezolva un conflict sau a da sens unui eveniment. Tarotul ne ajută să plonjăm în inima simbolului, simbol care ne conectează la arhetipuri şi astfel la inconştientul colectiv ce conecteazăviaţa noastră cotidiană la fundamentul nostru vital arhaic.

Mai multe

Eternul feminin desluşit prin intermediul arhetipurilor din Tarot: Papesa, Împărăteasa, Steaua şi Luna

6 martie 2016 | Articole, Eveniment | Niciun comentariu

natureLa începutul primăverii ne aflăm în plină perioadă de celebrare a renaşterii naturii, a fertilităţii şi a feminităţii. De aceea, este un bun prilej de a ne reconecta cu tainele eternului feminin în toată splendoarea şi abundenţa faţetelor sale. În acest sens, te invităm la un atelier pe tema: „Eternul feminin desluşit prin intermediul arhetipurilor din Tarot: Papesa, Împărăteasa, Steaua şi Luna”.
Miza acestui atelier este aceea de explorare a diferitelor ipostaze feminine aşa cum au existat ele de-a lungul timpului în imaginarul colectiv şi a modului în care pot fi reinterpretate pe scena vieţii cotidiene de către actualele urmaşe ale Evei.
Tarotul ne va fi o călăuză preţioasă, întrucât reprezintă un tezaur de simboluri care au însoţit umanitatea din cele mai vechi timpuri şi care au puterea să ne reamintească taine ale sufletului nostru alunecate în uitare şi acoperite de tăceri. Unele dintre aceste taine sunt înseşi tainele feminităţii ancestrale şi primordiale, de care femeia zilelor noastre (dar şi bărbatul, în egală măsură) are nevoie să şi le amintească pentru a trăi în echilibru cu ea însăşi şi cu lumea din care face parte.
Asemeni „Frumoasei din Pădurea adormită”, feminitatea are nevoie să fie trezită şi readusă la viaţă cu tandreţe şi iubire. Avem nevoie de ea pentru ca însăşi lumea în care trăim să îşi recapete echilibrul şi să redevină un spaţiu în care frumuseţea, compasiunea, senzualitatea, blândeţea, înţelepciunea şi armonia să se poată exprima în mod natural. Pentru a te ajuta pe tine şi, implicit, universul în care trăieşti, să recapeţi(te) sau să aprofundezi toate aceste atribute feminine, te invităm alături de noi luni, pe 7 martie, de la 18:30, la Centrul Growth, Freedom, Joy.
Facilitatori:
Monica Daniela Găitănaru – Psihoterapeut analist jungian
Corina Pirsean – Preşedinte al Asociaţiei Referenţialul Arhetipurilor Personale din România

Pentru detalii şi înscrieri: andrea.balint@gfj.ro, 0746225502.

Contribuţie: 50 RON

Mai multe

Mandala psihică – Atelier de explorare şi dezvoltare personală (10 mai, 18:30, Casa Mărgărit)

9 iunie 2015 | Eveniment | Niciun comentariu

alchemy_treeContinuăm călătoria noastră prin tărâmul dintre psihologie şi alchimie. În această întâlnire vom închide cercul şi vom învăța despre mandala psihică și despre cel de-al cincilea element – eterul, quintesența tuturor celorlalte elemente. Despre acesta, Isaac Newton spunea că este „spiritual, penetrant, contrastant și incoruptibil, și care renaște de fiecare dată când cele patru elemente sunt unite”.

  • Îți dorești să te cunoști mai profund pentru a înțelege care e zona ta de putere și ce mai ai de dezvoltat?
  • Vrei să înțelegi cum e funcționarea ta naturală, cum o poți valoriza cât mai bine astfel încât să construiești împreună cu Sinele tău și nu împotriva sa?
  • Ţi-ar plăcea să știi cum să te raportezi mai bine la ceilalți și pe cine te poți bizui când ai nevoie de suport?

Miercuri, 10 iunie, de la ora 18:30 discutăm la Casa Mărgărit despre mandala interioară şi despre cum funcţiile psihicului nostru îşi pot găsi armonia şi echilibrul. Vom rezuma atributele şi rolul fiecăreia dintre aceste funcţii, astfel încât să ne putem folosi într-un mod cât mai propriu intuiţia, senzaţia, gândirea şi afectul. Vom explora semnificaţiile elementelor corespunzatoare fiecărei funcţii psihice, celebrând darurile şi frumuseţea specifică atât focului, cât şi pământului, aerului şi apei. Mai mult decat atât, vom discuta şi despre al cincilea element – eterul sau chintesenţa. Cu ajutorul lui, ne vom interoga asupra misterului integrării contrariilor şi a manifestării întregului a ceea ce suntem.

Mai multe

Elementar – Atelier despre funcţiile psihice fundamentale şi elementele alchimice corespunzătoare lor

7 mai 2015 | Articole, Eveniment | Niciun comentariu

fourroyalstarsfourelementsfromphilo-jpg4Dacă vrei să cunoşti mai bine structura şi misterul lăuntric al psihicului uman, te invităm din 13 mai la o nouă serie de ateliere alchimice. Deoarece sufletul omenesc oglindeşte şi dialoghează permanent cu universul exterior, vom vorbi despre corespondenţa dintre cele patru funcții psihice fundamentale ( senzația, gândirea, sentimentul și intuiția) şi legătura lor cu elementele alchimice (pământ, aer, apa, foc).

Senzaţia stabilește ceea ce este prezent, gândirea ne permite să recunoaştem semnificația sa, sentimentul ne spune valoarea sa, și intuiția indică posibilitatile sale, cum ar fi de unde a venit şi către ce se dezvoltă într-o anume situaţie.  [C.G. Jung, „O teorie psihologică asupra tipurilor,” CW 6, alin. 958.]

Vom povesti drag şi tâlc despre fiecare dintre ele în parte, dar şi despre întregul armonios pe care sunt chemate să îl creeze împreună pentru a forma mandala psihică reflectată în al cincilea element – eterul.

Oricine are un dram de conştiinţă de sine, consideră că asta e tot ce trebuie pentru cunoaşterea de sine. Dar Eul cunoaște doar propriile conținuturi, nu şi inconștientul și conținuturile sale. Oamenii îşi măsoară conştiinţa de sine prin intermediul a ceea ce persoanele din mediul familiar cunosc despre ele însele, şi nu prin intermediul faptelor psihice reale care le sunt în mare măsură necunoscute. În acest sens, psihicul se comportă precum trupul, ale cărui structuri anatomice şi fiziologice sunt în mare măsură necunosute persoanelor obişnuite. [C.G. Jung, „Sinele nedescoperit,” CW 10, alin. 491.]
Dacă sunteți curioși cum se accesează universul nostru interior cu ajutorul imaginilor alchimice vă invităm, de-a lungul a cinci întâlniri săptămânale, să redescoperim împreună uimirea în faţa unei lumi pe care am uitat ca o purtăm în noi – natura vie, liberă şi neclintită.

Mai multe

O aventură intelectuală – construcția ethnopsihiatriei în Franța, din 1980 până în zilele noastre. Invitat extraordinar: profesor emerit dr. Tobie Nathan

4 mai 2015 | Articole, Eveniment | Niciun comentariu

Universitatea Spiru Haret, în cadrul proiectului de cercetare științifică „Vectori actualli în educaţie” organizează un eveniment de avergură, atât prin prezența prof. Tobie Nathan, cât și prin cea a invitaților speciali și a numărului mare de asociații implicate.

Universitatea Spiru Haret – Facultatea de Sociologie-Psihologie
Tv H
Universitatea Paris 8
Centrul Georges Devereux, Paris
Universitatea Catolică din Lille
Federația Comunităților Evreiești din România
Societatea Română de Psihanaliză
Asociația Română de Psihoterapie Psihanalitică
Fundația Generația
Asociația de Consiliere și Psihoterapie Psihanalitică din București
Insight – Asociația pentru promovarea psihanalizei teoretice și clinice
Asociaţia Româno-Franceză de Psihoterapie şi Psihanaliză „André Green”
 
Vă invită la conferința-eveniment:
 
O aventură intelectuală – construcția ethnopsihiatriei în Franța,
din 1980 până în zilele noastre. Georges Devrereux – românul
Histoire d’une aventure intelectuelle – la construction de l’ethnopsychiatrie en France
de 1980 à nos jours. Georges Devereux, le roumain
Mai multe

Interviu cu Georges Colleuil despre Referențialul Arhetipurilor Personale (traducere în limba română: Claudia Savu)

29 martie 2015 | Articole | 5 comentarii

jcPasionat de științele umane și de limbajul sufletului, Georges Colleuil elaborează o cercetare originală asupra proprietăților active și terapeutice ale simbolurilor. Acest fost profesor de filosofie a pus la punct metode revoluționare ca de exemplu Referențialul Arhetipurilor Personale pentru a acompania mii de persoane în procesul de autocunoaştere şi autovindecare. În cea de-a cincea carte publicată, „Referențialul Arhetipurilor Personale. Tarot, insula comorilor” Georges Colleuil pune la îndemâna tuturor rezultatul a ani buni de cercetare şi experimentare. Georges Colleuil ne face părtași la filosofia umanistă care animă Tarotul de Marsilia. Întâlnirea cu Referențialul Arhetipurilor Personale…

Mai multe

Atelier de auto-revelare: Poartă-ţi feminitatea cu stil şi conştientizare! (7 martie 2014)

1 martie 2015 | Articole, Eveniment | Niciun comentariu

coco-chanel-note-the-verdura-cuff-one-of-a-pairExistă femei care simt nevoia de a aparţine până la contopire bărbatului lor, dar şi femei care ştiu să îşi afirme puterea mai presus de orice obstacol. Există femei care pot să deschidă cerurile, dar şi femei înrobite de propria senzualitate. Există femei materne până la sacrificiu, dar şi femei care-şi preţuiesc cu ardoare libertatea. Există femei preotese, dar şi femei amazoane. Există femei în care freamătă dorinţa de a şti cine sunt, dar şi femei inconştiente de propria feminitate. Vă invităm să explorăm împreună aspectele arhetipale feminine, cele care ne guvernează fiecăreia felul propriu de a fi. Este important să le cunoaştem pentru a le putea onora aşa cum se cuvine atât la nivel sufletesc, cât şi la nivel de atitudine şi stil vestimentar. Pentru că o femeie nu poate fi completă decât atunci când este pe deplin conştientă de toate atuurile şi vulnerabilităţile sale.

Mai multe

Follow up: „Alchimie cu poveşti şi vise” – partea I

23 februarie 2015 | Articole | Niciun comentariu

poză 3poză 1poză 2Iată că a fost odată ca niciodată o frumoasă seară de februrie, în ajun de lună nouă, în care povestaşi din toate colţurile ţării (şi asta nu e o metaforă) s-au adunat să-şi depene poveştile despre biruinţa sufletului asupra răului şi să-şi scoată din amorţire povestitorul interior.

Căutarea sinceră din inima lor a făcut ca semnificaţii, simboluri şi arhetipuri străvechi să revină viguros la viaţă şi să îi potopească cu belşug de înţelegeri şi emoţii noi, care au dat naştere unor poveşti luminoase şi pline de tâlc. Iată, doar câteva dintre ele:

Mai multe

Alchimie cu povesti si vise. Atelier de explorări interioare – 25 februarie 2015, de la 18:30

9 februarie 2015 | Articole, Eveniment | Niciun comentariu

afis Viaţa însăși este o înșiruire de povești. Putem să fim simple personaje și să ne trăim povestea așa cum se deapănă ea sau putem să devenim eroi si să ne trasăm singuri destinul.   În basme, itinerariul eroului are o structură similară stadiilor dezvoltării eului şi fiecare poveste îmbracă o ţesătură arhetipală specifică. Astfel, poveştile ne ajută să refacem în interiorul nostru tocmai acea totalitate pe care o pierdem din vedere uneori, în drumul nostru prin viaţă. Basmele și poveștile au un efect terapeutic imediat. Ele facilitează accesul conştiinţei la procese profunde aflate în desfăşurare, cel mai adesea inconştiente, uneori şi de ordin corporal, ajutând la înţelegerea şi gestionarea lor. Poveştile se nasc din întâlnirea conştiinţei cu inconştientul şi creează o punte între aceste două universuri, extrem de utilă procesului vindecător. Acest proces declanșat de găsirea unei soluții „pe celălalt tărâm”, într-un spațiu si timp imaginare, reverberează și face posibilă soluția în tărâmul lui „aici” și „acum”.

Mai multe

Limbajul viselor – Atelier de autoexplorare si dezvoltare personală (21 ianuarie – 18 februarie 2015)

5 ianuarie 2015 | Articole, Eveniment | Niciun comentariu

image”Visele mele sunt limba sufletului meu. Trebuie să le port în inimă și să le pritocesc în minte precum vorbele celui mai scump dintre oameni. Visele sunt cuvintele călăuzitoare ale sufletului. Cum să nu-mi iubesc de aceea visele și să nu fac din imaginile lor enigmatice obiectul meditației mele zilnice?” Carl Gustav Jung, „Cartea Roșie”.

Fiecare vis este o șansă de a ne cunoaște mai bine. Fiecare vis deschide o ușa către universul nostru interior. Fiecare vis contine un mesaj cu o semnificație anume pentru destinul nostru sufletesc. Scopul acestui atelier este acela de a identifica punțile dintre visele noastre și realitate, pentru a face posibilă împlinirea acestui destin.

Mai multe

2014 – anul miracolelor secrete

31 decembrie 2014 | Articole | Un comentariu

poză (4)Mă uit cu drag la anul ce se încheie azi, închid ochii şi îmi descid larg inima lăsând se depene pe ecranul sufletului trăirile acestui an. Văd un lung șir de clipe în care am fost fie martora, fie protagonista unor emoții intense, profunde, eliberatoare, vindecătoare, pline de bucurie sau înecate în suspin. Lacrimi de recunoştinţă născute dintr-o adâncă conştientizare, vise călăuzitoare, momente de furie şi de revoltă alternate cu clipe de iertare, seninătate şi smerenie.
Multe chipuri mi se perindă prin faţa ochilor.

Chipuri de eroi anonimi, învăluite în taina confidentialităţii. Eroi despre care nu voi putea vorbi niciodată, pentru că profesia pe care o practic este una a discreţiei prin excelenţă, dar ale căror poveşti le voi păstra pentru totdeauna în cufărul de comori al sufletului meu.

Mai multe

Conferinta „Te iubesc … si îmi este teamă”, Joi, 04 Decembrie 2014, 19:00 – 21:00

2 decembrie 2014 | Articole, Eveniment | Niciun comentariu

imageCei mai mulţi dintre noi îşi doresc relaţii de cuplu armonioase, confortabile, securizante. Însă atunci când ne gândim la această dorinţă, observăm adesea că alături de ea, undeva în interiorul nostru, se trezeşte şi un alt freamăt mai discret sau mai puternic de la o persoană la alta. Freamătul acela poate împrumuta o sumedie de chipuri – de la frica de respingere sau abandon, la frica de a ne risca sau pierde propria libertate, la teama de eşec şi suferinţă, spaima de a nu fi (din nou) trădaţi, înşelaţi sau reduşi la mai puţin decât ne dorim să fim sau chiar suntem. Observăm astfel, cum de multe ori ideea de relaţie ajunge să vină la pachet cu ideea de compromis.

Mai multe

Workshop despre arhetipurile lui C. G. Jung (27 septembrie)

22 septembrie 2014 | Articole, Eveniment | Niciun comentariu

8534417„Spre a-şi găsi sufletul, cei vechi se duceau în deşert. (…)  Acolo au găsit belşug de viziuni, roadele deşertului, florile foarte stranii ale sufletului. Meditează cu sârg la imaginile pe care cei vechi ni le-au lăsat. Ele indică drumul a ceea-ce-va-să-vină. Priveşte înapoi spre prăbuşirea imperiilor, spre creştere şi moarte, spre deşert şi mânăstiri, toate sunt imaginea a ceea-ce-va-să-vină. Toate sunt prevestite. Dar cine ştie sa le tălmăcească?
Cuvântul este faptă creatoare. Cei vechi spuneau: La început a fost cuvântul. Ia seama şi meditează la asta.”, C.G.Jung – Cartea Roşie.

Arhetipurile lui Jung, pe care acesta le-a mai numit şi „imagini primordiale”, continuă încă să se perpetueze în sufletele noastre, în rolurile pe care le jucăm conştient sau nu, în personajele care ne fascinează sau ne înspăimântă prin intermediul ecranizărilor contemporane.

 

Mai multe

De la scenarii de film, la scenarii de viata

2 iunie 2014 | Articole, Eveniment | Niciun comentariu

ada_flora_beachMulte dintre filmele contemporane de mare succes respecta in tocmai reteta ancestrala a unei povesti plina de talc si de provocari interioare intense. Ele isi indeplinesc in continuare functia de calauze ale sufletului, aducandu-ne in prim plan teme de reflectie pline de sens, dar si posibile solutii pentru anumite situatii de criza sau impas. Ne relaxeaza, ne destind, ne introduc intr-un orizont imaginar si de acolo, asemeni unor maestrii veritabili, ne initiaza in felurite taine, stratificate de diferite niveluri de profunzime.

Mai multe

Conferinţă interactivă despre deschiderea inimii cu Monica şi Andrei Găitănaru

28 mai 2014 | Articole, Eveniment | Niciun comentariu

inima final2

Cultura europeană a stat cel mai adesea sub semnul suveranităţii raţiunii. Complementar, inima a părut a cădea mai mereu undeva pe locul al doilea. S-a întâmplat aşa din caza hegemoniei greceşti a raţinii şi ca efect al revoluţiei epistemologice din secolul al XVII-lea – care postula intelectul ca principiu fundamental al cunoşterii. În aceste condiţii, inima apărea ca sora mai mică şi mai capricioasă a raţiunii.

Şi dacă, totuşi nu e aşa? Dacă, începând chiar cu spaţiul Greciei antice, trecând prin tradiţia creştină, şi ajungând până la anumite practici ale psihoterapiei contemporane, inima joacă şi ea rolul unei regine? Dacă de-a lungul acestei istorii o altă înţelegere a inimii (kardia) a circulat propunând un sens din perspectiva căruia însuşi intelectul uman funcţionează animat de o inspiraţie kardiacă? Dacă această înţelegere îi conferea inimii statutul de centru al fiinţei umane?

Mai multe

Pagina 1 din 3123
testolivian