Ce e psihologia analitică?


Întemeietorul psihologiei analitice este Carl Gustav Jung, psihiatru elveţian, discipol şi disident al lui Freud. Personalitate interdisciplinară de o cultură vastă, Jung a fost receptiv la fenomenele marginalizate de ştiinţa oficială, precum astrologia, alchimia, artele divinatorii şi religiile vechi. El a manifestat o deosebită atenţie faţă de valoarea terapeutică a lucrului cu simbolul, deschizând noi drumuri de acces către înţelesurile profunde ale acestuia.

Psihologia analitică este acea orientare din psihologie care se ocupă în principal cu aşa-numitele fenomene psihice complexe (cf. C. G. Jung, „Puterea sufletului I”, pg. 21). Denumirea de „analitică” provine din faptul ca acestă direcţie a psihologiei s-a dezvoltat iniţial din „psihanaliza” lui Freud. Faptul că Freud a decis să identifice, în mod doctrinar, psihanaliza cu teoriile sale privind sexualitatea şi refulările, l-a determinat pe Jung să evite sintagma de „psihanaliză”.

„Psihologia analitică nu ezită să se ocupe de fenomene din cele mai dificile (…). Noi nu avem un laborator cu aparatură complicată. Laboratorul nostru e lumea. Experienţele noastre sunt fenomene reale ale vieţii cotidiene a oamenilor, iar persoanele cu care experimentăm sunt pacienţii, elevii, rudele, prietenii noştri – last not least – noi înşine. Destinul joacă rolul experimentatorului. Nu există împunsături de ac, şocuri artificiale, lumini surprinzătoare şi toate acele condiţii artificiale variate ale experimentatorului de laborator, ci sunt speranţele şi primejdiile, durerile şi bucuriile, greşelile şi realizările vieţii reale care oferă materialul necesar observaţiei. Inteţia noastră este o cât mai bună înţelegere a vieţii, aşa cum se reflectă ea în sufletul omului.” (C. G. Jung, „Dezvoltarea personalităţii”, pg. 105)

Jung consideră că omul trebuie să fie adaptat în două direcţii, o dată la viaţa exterioară – profesie, familie, societate – apoi la cerinţele vitale ale propriei sale naturi. Neglijarea uneia sau alteia dintre aceste necesităţi poate duce la boală.

Psihologia analitică priveşte fiecare om drept o combinaţie nouă şi unică de elemente psihice, iar cercetarea trebuie să o ia de la capăt cu fiecare caz în parte, căci fiecare „caz” este individual şi nu poate fi dedus din cine ştie ce formule generale şi preconcepute. „Fiecare individ este un nou experiment al vieţii în continuă schimbare şi o încercare de a găsi o nouă soluţie şi o nouă adaptare.” (C. G. Jung, „Dezvoltarea personalităţii”, pg. 106)

testolivian