Alchimizarea femininului şi a masculinului – Tabără de reconectare şi voie bună
Motto: „Bărbatul este un vultur care zboară, femeia – o privighetoare care cântă.
A zbura înseamnă a domina spaţiul, a cânta înseamnă a cuceri sufletul.” Victor Hugo
Identitatea feminină sau cea masculină nu sunt pur şi simplu un dat cu care ne naştem, ele depind în cea mai mare măsură de efortul nostru conştient pentru a le integra şi a trăi în armonie cu ele.
Cum facem acest lucru?
Pentru fiecare dintre noi există diferite căi prin care putem intra în contact cu ceea ce ne este cel mai propriu, pentru a aduce desluşire şi sens, claritate şi putinţă de manifestare, libertate şi echilibru trăirii noastre în acord cu ceea ce suntem.
În societăţile arhaice, însuşirea specificului feminin sau masculin era dobândită în urma unor rituri de trecere specifice fiecărei comunităţi în parte, având la bază o serie de credinţe, mituri şi valori moştenite din generaţie în generaţie.
O parte dintre aceste rituri ancestrale au reuşit să supravieţuiască trecerii timpului şi straturilor de amnezie colectivă şi au ajuns până la noi încapsulate şi codificate în veşmântul simbolic al bătrânelor basme şi mituri.
Acestea sunt sursele din care vom căuta să recuperăm frumuseţea şi forţa alinierii la identitatea noastră.
Ce vă propunem?
O călătorie iniţiatică de trei zile şi trei nopţi, într-un spaţiu de poveste şi la propriu şi la figurat, în care vom păşi pe urmele eroilor şi eroinelor de altă dată, pentru a recupera simbolic vechile rituri de trecere spre ceea ce ne-a fost promis încă de la naştere: feminitatea / masculinitatea noastră deplin conştientă, asumată şi trăită cu sens.
Călăuze în acest proces ne vor fi basmele ca păstrătoare ale unei memorii îndepărtate cu care vom lucra experienţial în cheia psihologiei analitice a lui Carl Gustav Jung.
Instrumentele de lucru pe care le vom folosi vor presupune o participare minte-corp-suflet şi vor avea nuanţe specifice fiecăreia dintre cele două genuri. Printre altele, femeile vor învăţa să facă pâine artizanală cu maia, asemeni strămoaşelor lor, de la specialişti în antropologie culinară şi brutărit, iar bărbaţii îşi vor reaminti vigoarea chemării la aventură şi tâlcul „drumului cenuşii” cu ajutorul unui ghidaj iscusit şi provocator.
Avem multe surprize în plan, dar fiecare dintre ele va fi dezvăluită la momentul potrivit.
Unde?
La Şcoala de la Buneşti, loc aflat în deplină conexiune cu natura şi cu vechile tradiţii şi valori culturale.
Există aici o minunată casă circulară în mijlocul pădurii demnă de poveştile cu Sfânta Vineri sau cu Baba Iaga.
Beneficiem şi de prezenţa unor elemente simbolice extrem de necesare în astfel de contexte: cuptorul de lut (esenţial oricărui proces de alchimizare profundă), fântâna (ca loc al renaşterii şi sursă a vieţii), pajiştea (ca deschidere spre lume şi punte între cer şi pământ), pădurea (cu desişuri prielnice oricărei iniţieri şi întâlniri cu Umbra noastră) şi râul ca hotar şi prag între lumi (lumea familiară a comunităţii închise şi lumea largă care se cere a fi cucerită prin curaj şi afirmare a propriei puteri).
Datorită numărului limitat de camere din căsuţa circulară, o parte din oaspeţi se vor instala în corturile personale. Detaliile cu privire la acest aspect vor fi discutate individual cu fiecare dintre participanţii care aleg să se înscrie.
Când se desfăşoară tabăra?
Între 30 august şi 2 septembrie
Cum să păstrăm iubirea tânără
Motto: „Primeşte-mă şi fă din mine un îndrăgostit adevărat!” Rumi
A fi îndrăgostit înseamnă a fi conectat la miile de iţe nevăzute ale universului. A fi îndrăgostit înseamnă a curge, a pluti şi a dansa cu viaţa. A fi îndrăgostit înseamnă a îmbrăţişa cu inima deschisă tot ceea ce este. Ajuns în faţa Oracolului, Neo, personajul central din filmul Matrix, primeşte următoarea împărtăşire: „Vreau să îţi spun un mic secret, a fi Alesul este ca şi cum ai fi îndrăgostit. Nimeni nu trebuie să-ţi spună că eşti îndrăgostit, o ştii pur şi simplu.” Cu alte cuvinte, îndrăgostirea este o stare de graţie şi prospeţime, dincolo de orice echivoc, îndoială sau nesiguranţă. Îndrăgostirea este tinereţea iubirii. Însă cum facem să cultivăm şi mai ales să menţinem îndrăgostirea în viaţa noastră?
Această întrebare reprezintă miza explorării pe care ţi-o propunem în atelierul nostru. Pentru a răspunde la această enigmă vom folosi drept instrumente de propulsare în profunzimile tainice ale iubirii 4 căi complementare: psihologia analitică a lui Carl Gustav Jung, mistica sufită şi cea creştină şi elemente de psihoterapie prin dans şi mişcare. Ca atare, vom discuta despre Animus şi Anima, despre arhetipurile feminine şi masculine fundamentale, despre etapele călătoriei în relaţiile de cuplu, despre limbajele iubirii, despre legile iubirii, aşa cum ne-au fost ele transmise de Shams din Tabriz şi despre sacralitatea tainei dintre bărbat şi femeie din perspectiva creştină trecută prin filtrul lui Paul Evdokimov.
Toate acestea vor fi presărate cu exerciţii şi jocuri interactive, menite să onoreze întregul (minte, corp, suflet) a ceea ce suntem.
Mai multeCând corpul devine trup – atelier de împrietenire cu propria corporalitate (21 mai)
Atelierul pe care îl propunem are ca obiectiv împrietenirea cu propriul corp, să fii conştient de el, să îl locuieşti şi să îl onorezi. În acest fel, corpul ar putea deveni trup, adică loc al trăirii asumate şi plenare, în armonie cu tot ceea ce suntem.
Când vine vorba de a trăi în armonie cu trupul și sufletul, mulţi dintre noi întâmpină reale dificultăţi. Acest lucru se datorează mai cu seamă faptului că societatea occidentală are în spate o lungă tradiţie de raportare negativă faţă de corp. Acesta a fost considerat o temniţă a sufletului, mijloc de pervertire, sursă a tuturor tentaţiilor şi ispitirilor, nedemn de atenția și grija noastră care trebuiau îndreptate numai către spirit. Deşi istoria acestei perspective asupra corpului pare foarte îndepărtată, consecinţele ei ne mai bântuie încă la nivel de inconştient colectiv. Faptul acesta ne viciază posibilitatea unei raportări sănătoase la propria corporalitate. Mărturie stă panoplia bolilor care ne însoţesc viaţa.
Pentru a schimba această paradigmă este necesar ca relaţia cu corporalitatea noastră să reintre pe un făgaş firesc. În acest fel, corpul ar putea redeveni trup, iar trupul templu ce găzduieşte esenţa divină şi eternă a fiecăruia dintre noi. Aceasta poate fi considerată cea mai înaltă provocare şi chemare a omului şi, nicidecum, lepădarea de lumea materială, pe care a fost creat să o încununeze şi ocrotească.
Împrietenirea cu propria corporalitate la care vă invită acest atelier, prin intermediul explorărilor prin mișcare, ritm, reflectare și conștientizare specifice tehnicilor psihoterapiei prin dans și mișcare, are următoarele beneficii:
– activarea unei prezențe mai conștiente în propriul corp
– explorarea limitelor personale ca garanții ale propriei libertăți de exprimare
– echilibrarea emisferelor cerebrale prin exerciții de armonizare
– conștientizarea noțiunii de centru al propriului corp/al propriei ființe
– interiorizarea dialogului între centrul și limitele mele
– regenerarea tonusului psihic și fizic cu ajutorul muzicii, ritmului, mișcărilor libere și al interacțiunii cu ceilalți într-un cadru conținător și securizant
– clarificarea experiențială a relației cu spațiul înconjurător și cu luarea în stăpânire a propriului teritoriu
– împământarea și integrarea noțiunii de echilibru personal
– Îmblânzirea nevoii de control și deprinderea de cultivare a relaxării în mijlocul tensiunii
– explorarea calității și intensității prezenței personale în contexte de relaționare
– aprofundarea dinamicii dintre a vedea și a fi văzut, a fi protagonist și observator în mod simultan
– conectarea la sensul verticalității personale
– descoperirea confortului de a ne împărtăși propriile dificultăți cu oameni aflați într-un proces similar de autoexplorare.
Arhetipurile din Tarot – călăuze spre mitul personal (15 septembrie)
Pierdute în negura vremurilor, originile Tarotului ne vorbesc despre zei, taine şi înţelepciuni uitate. Cel căruia i-a fost atribuit în primă instanţă meritul de a le dărui oamenilor Tarotul, pentru a-i ajuta să dezlege cele mai adânci enigme, este zeul egipten Toth. Zeu al înţelepciunii, al ştiinţelor oculte, al scrierii sacre, mesager între cer şi pământ, el este omologul egiptean al zeului Hermes din mitologia Greacă sau Mercur din cea romană. Alte surse afirmă că Tarotul ar conţine secretul Shambalei şi că venirea lui în Europa s-ar datora ţiganilor nomazi care îl foloseau în scop divinatoriu. Şi cu privire la semnificaţia numelui acestei arte sau ştiinţe sacre, părerile sunt împărţite. Ipotezele care susţin originea egipteană a Torotului afirmă că această denumire provine din cuvintele „tar” care înseamnă drum sau cale şi „ro”care înseamna în egipteana veche rege, regal. Astfel că traducerea ar fi: calea regală a desluşirii misterelor vieţii. Cum atestările istorice spun că Tarotul a ajuns prima dată în spaţiul european prin Italia Evului Mediu, se vorbeşte şi despre descendenţa numelui său din latinescul „rota” (roată), care prin anagramare dă cuvântul „Taro”, căruia i s-a adăugăt în coadă litera „t”, pentru a sugera faptul că începutul şi sfârşitul se îngemănează, derivând unul din celălalt. Această interpretare face trimitere şi la arcana numărul 10 – Roata Norocului, care vorbeşte despre toate ciclicităţile vieţii care ne poartă prin diferite suişuri şi coborâşuri în încercările noastre de a dezlega enigma supremă „Cine sunt eu?”.
Arta de a Asculta
Ţi s-a întâmplat vreodată ca atunci când cineva îţi împărtăşeşte o problemă cu care se confruntă să te mobilizezi instantaneu pentru a-i găsi soluţii, încurajări sau sfaturi utile? Dacă da, atunci atelierul pe care ţi-l propun îţi poate fi de mare ajutor.
Ne confruntăm zi de zi cu atât de multe provocări cărora trebuie să le găsim soluţionare, încât cel mai adesea accentul existenţei noastre ajunge să cadă pe ceea ce facem, izbândim, gândim sau spunem. Ne preocupăm atât de mult de toate acestea încât uităm că esenţa primordială a fiinţei umane este aceea de a fi. Din acest motiv, vă propun să exersăm împreună ascultarea ca pe o cale firească de întoarcere înspre acest „a fi”. Faptul de a fi prezent alături de un om drag atunci când îi este greu sau bine sau oricum i-ar fi, valorează mult mai mult decât tot ce am putea face pentru el. Simpla formula „sunt aici (cu tine şi pentru tine)” e mai preţioasă decât orice altceva i-am spune acelui om.
Nimeni nu are responabilitatea sau datoria de a-i rezolva alcuiva problemele sau de a-i transforma starea de spirit. Mai mult decât atât, nici măcar nu este indicat să încercăm să facem asta. Primul argument constă în faptul că încercarea de a-l ajuta pe celălalt invalidează la nivel subtil propria sa capacitate de a se ajuta pe sine însuşi. În al doilea rând, soluţiile sugerate de mine se potrivesc cu siguranţă propriului meu registru interior de raportare la o anumită situaţie, dar nu există nici o garanţie că i se pot potrivi în aceeaşi măsură şi altei persoane. În al treilea rând, concentrarea pe soluţii şi fapte crează distanţare emoţională de situaţia cu care se confruntă celălalt şi dezechilibrează relaţia: eu nu mai sunt aici pentru a te asculta de la egal la egal, ci pentru că tu ai o problemă, eu mă poziţionez deasupra ta crezând că ştiu mai bine ce trebuie să faci. Deci tu îmi devi inferior.
Mai multeNewsletter
