Când corpul devine trup – atelier de împrietenire cu propria corporalitate (21 mai)
Atelierul pe care îl propunem are ca obiectiv împrietenirea cu propriul corp, să fii conştient de el, să îl locuieşti şi să îl onorezi. În acest fel, corpul ar putea deveni trup, adică loc al trăirii asumate şi plenare, în armonie cu tot ceea ce suntem.
Când vine vorba de a trăi în armonie cu trupul și sufletul, mulţi dintre noi întâmpină reale dificultăţi. Acest lucru se datorează mai cu seamă faptului că societatea occidentală are în spate o lungă tradiţie de raportare negativă faţă de corp. Acesta a fost considerat o temniţă a sufletului, mijloc de pervertire, sursă a tuturor tentaţiilor şi ispitirilor, nedemn de atenția și grija noastră care trebuiau îndreptate numai către spirit. Deşi istoria acestei perspective asupra corpului pare foarte îndepărtată, consecinţele ei ne mai bântuie încă la nivel de inconştient colectiv. Faptul acesta ne viciază posibilitatea unei raportări sănătoase la propria corporalitate. Mărturie stă panoplia bolilor care ne însoţesc viaţa.
Pentru a schimba această paradigmă este necesar ca relaţia cu corporalitatea noastră să reintre pe un făgaş firesc. În acest fel, corpul ar putea redeveni trup, iar trupul templu ce găzduieşte esenţa divină şi eternă a fiecăruia dintre noi. Aceasta poate fi considerată cea mai înaltă provocare şi chemare a omului şi, nicidecum, lepădarea de lumea materială, pe care a fost creat să o încununeze şi ocrotească.
Împrietenirea cu propria corporalitate la care vă invită acest atelier, prin intermediul explorărilor prin mișcare, ritm, reflectare și conștientizare specifice tehnicilor psihoterapiei prin dans și mișcare, are următoarele beneficii:
– activarea unei prezențe mai conștiente în propriul corp
– explorarea limitelor personale ca garanții ale propriei libertăți de exprimare
– echilibrarea emisferelor cerebrale prin exerciții de armonizare
– conștientizarea noțiunii de centru al propriului corp/al propriei ființe
– interiorizarea dialogului între centrul și limitele mele
– regenerarea tonusului psihic și fizic cu ajutorul muzicii, ritmului, mișcărilor libere și al interacțiunii cu ceilalți într-un cadru conținător și securizant
– clarificarea experiențială a relației cu spațiul înconjurător și cu luarea în stăpânire a propriului teritoriu
– împământarea și integrarea noțiunii de echilibru personal
– Îmblânzirea nevoii de control și deprinderea de cultivare a relaxării în mijlocul tensiunii
– explorarea calității și intensității prezenței personale în contexte de relaționare
– aprofundarea dinamicii dintre a vedea și a fi văzut, a fi protagonist și observator în mod simultan
– conectarea la sensul verticalității personale
– descoperirea confortului de a ne împărtăși propriile dificultăți cu oameni aflați într-un proces similar de autoexplorare.
Arhetipurile din Tarot – călăuze spre mitul personal (15 septembrie)
Pierdute în negura vremurilor, originile Tarotului ne vorbesc despre zei, taine şi înţelepciuni uitate. Cel căruia i-a fost atribuit în primă instanţă meritul de a le dărui oamenilor Tarotul, pentru a-i ajuta să dezlege cele mai adânci enigme, este zeul egipten Toth. Zeu al înţelepciunii, al ştiinţelor oculte, al scrierii sacre, mesager între cer şi pământ, el este omologul egiptean al zeului Hermes din mitologia Greacă sau Mercur din cea romană. Alte surse afirmă că Tarotul ar conţine secretul Shambalei şi că venirea lui în Europa s-ar datora ţiganilor nomazi care îl foloseau în scop divinatoriu. Şi cu privire la semnificaţia numelui acestei arte sau ştiinţe sacre, părerile sunt împărţite. Ipotezele care susţin originea egipteană a Torotului afirmă că această denumire provine din cuvintele „tar” care înseamnă drum sau cale şi „ro”care înseamna în egipteana veche rege, regal. Astfel că traducerea ar fi: calea regală a desluşirii misterelor vieţii. Cum atestările istorice spun că Tarotul a ajuns prima dată în spaţiul european prin Italia Evului Mediu, se vorbeşte şi despre descendenţa numelui său din latinescul „rota” (roată), care prin anagramare dă cuvântul „Taro”, căruia i s-a adăugăt în coadă litera „t”, pentru a sugera faptul că începutul şi sfârşitul se îngemănează, derivând unul din celălalt. Această interpretare face trimitere şi la arcana numărul 10 – Roata Norocului, care vorbeşte despre toate ciclicităţile vieţii care ne poartă prin diferite suişuri şi coborâşuri în încercările noastre de a dezlega enigma supremă „Cine sunt eu?”.
Arta de a Asculta
Ţi s-a întâmplat vreodată ca atunci când cineva îţi împărtăşeşte o problemă cu care se confruntă să te mobilizezi instantaneu pentru a-i găsi soluţii, încurajări sau sfaturi utile? Dacă da, atunci atelierul pe care ţi-l propun îţi poate fi de mare ajutor.
Ne confruntăm zi de zi cu atât de multe provocări cărora trebuie să le găsim soluţionare, încât cel mai adesea accentul existenţei noastre ajunge să cadă pe ceea ce facem, izbândim, gândim sau spunem. Ne preocupăm atât de mult de toate acestea încât uităm că esenţa primordială a fiinţei umane este aceea de a fi. Din acest motiv, vă propun să exersăm împreună ascultarea ca pe o cale firească de întoarcere înspre acest „a fi”. Faptul de a fi prezent alături de un om drag atunci când îi este greu sau bine sau oricum i-ar fi, valorează mult mai mult decât tot ce am putea face pentru el. Simpla formula „sunt aici (cu tine şi pentru tine)” e mai preţioasă decât orice altceva i-am spune acelui om.
Nimeni nu are responabilitatea sau datoria de a-i rezolva alcuiva problemele sau de a-i transforma starea de spirit. Mai mult decât atât, nici măcar nu este indicat să încercăm să facem asta. Primul argument constă în faptul că încercarea de a-l ajuta pe celălalt invalidează la nivel subtil propria sa capacitate de a se ajuta pe sine însuşi. În al doilea rând, soluţiile sugerate de mine se potrivesc cu siguranţă propriului meu registru interior de raportare la o anumită situaţie, dar nu există nici o garanţie că i se pot potrivi în aceeaşi măsură şi altei persoane. În al treilea rând, concentrarea pe soluţii şi fapte crează distanţare emoţională de situaţia cu care se confruntă celălalt şi dezechilibrează relaţia: eu nu mai sunt aici pentru a te asculta de la egal la egal, ci pentru că tu ai o problemă, eu mă poziţionez deasupra ta crezând că ştiu mai bine ce trebuie să faci. Deci tu îmi devi inferior.
Mai multeProblematica Libertăţii şi Angajamentului din perspectiva arhetipurilor: Îndrăgostitul, Spânzuratul şi Nebunul
Când ne îndrăgostim de libertate, iubirea este cea care ne eliberează. Însă tot mai des în zilele noastre ideea angajamentului faţă de ceea ce iubim ni se pare constrângătoare şi este resimţită uneori chiar ameninţătoare la adresa propriei noastre libertăţi. „Cum aş putea, iubind pe cineva, să îmi păstrez întreagă libertatea?” ne şopteşte vocea îndoielii şi a fricii din noi. Doar că frica, fiind opusă iubirii, ne împiedică să îi pătrundem sensul pe deplin. Avem senzaţia că dacă nu ne angajăm prin legământul iubirii faţă de nimeni altcineva, rămânem liberi. Acest gând ne orbeşte, nepermiţându-ne să observăm cum ne transformăm subtil în prizonierii propriilor frici care ne însingurează în numele unei libertăţi iluzorii.
Confundăm adesea libertatea cu ideea de a face tot ceea ce vrem fără să cerem permisiunea cuiva. Însă nu devine astfel propria voinţă tiranul nostru personal? Nu ne întărim în felul acesta nevoia de control care ne rigidizează şi crispează fiecare aspect al vieţii? Nu ne înstrăinăm noi astfel de relaxarea unei vieţi trăite în mod natural şi fluid? A fi liber înseamnă a-ţi însuţi asumarea vieţuirii în coerenţă cu propria natură, esenţă şi identitate. Iar esenţa existenţei noastre este tocmai iubirea din care şi pentru care am fost creaţi. Şi astfel ne întoarcem la cea mai sintetică şi precisă definiţie a libertăţii, aceea care ne-a fost oferită de înţeleptul Augustin prin sintagma: „Iubeşte şi fă ce vrei!”
Pentru a explora cât mai aprofundat tema libertăţii, a asumării, a încrederii, a abandonului şi a fidelităţii faţă de propriile adevăruri interioare, vom face apel la trei arhetipuri extrem de semnificative pentru aceasta problematică: Îndrăgostitul, Spânzuratul şi Nebunul. Simbolistica lor complexă şi plină de semnificaţii tainice ne va ajuta să înţelegem diferitele ipostaze ale libertăţii din perspectiva anagajamentelor conştiente şi inconştiente pe care ni le-am creat de-a lungul vieţii.
Mai multeNewsletter
