În viața de zi cu zi suntem pe cale de a face ceva. Avem un drum de parcurs. De la trasee minore, la traiectorii destinale. Căutăm să ne întâlnim cu un prieten sau încercăm să ne găsim calea, drumul personal, vocația, meseria. Iar una dintre imaginile metaforice ale cunoașterii este navigarea. Cum s-ar spune, ne vedem tot timpul ca fiind pe drumuri. De unde ne vine această imagine? Și cât de mult observăm din țesătura de sensuri pe care aceasta o angajează? Câte ițe pierdem din vedere și, cel mai important, cum ne influențează această lipsă propria navigare? E important de știut mai cu seamă pentru că pe drum se va pierde tocmai cel care nu cunoaște inevitabilitatea rătăcirii.
În cele trei întâlniri pe care vi le propun vom face o arheologie a faptului de a fi pe cale. Se va întâmpla acest lucru abordând tema străinului, a ospitalității, a rătăcirii și a stabilității. Depliate treptat, ele vor oferi metodologia, adică ştiinţa de a fi pe cale, rătăcind direcţionat către un final pe care îl intuim, fără a-l ştii cu adevărat.
