O aventură intelectuală – construcția ethnopsihiatriei în Franța, din 1980 până în zilele noastre. Invitat extraordinar: profesor emerit dr. Tobie Nathan

Asociaţia Româno-Franceză de Psihoterapie şi Psihanaliză „André Green”

Marți, 5 mai 2015, orele 18.00-21.00, la Universitatea Spiru Haret, Str. Ion Ghica nr. 13, Sala STUDIO.

fondatorul Centrului Georges Devereux, Paris

Tobie Nathan este o mare personalitate a științei și culturii fiind considerat, în calitate de continuator, co-fondatorul etnopsihiatriei.

Născut în Egipt, Cairo,  pe 9 noiembrie 1948 la părinți evrei de naționalitate italiană (bunicul lui matern a fost un farmacist). Tobie Nathan trebuie să părăsească Cairo cu familia sa în 1957 ca urmare a revoluției egiptene și expulzarea evreilor. A obținut cetățenia franceză la vârsta de 21 de ani, un doctorat în psihologie (1976) sub conducerea lui Georges Devereux pe care l-a întâlnit în 1969  și un doctorat în științe umaniste (1983). El a fost numit asistent și lector la Universitatea din Paris XIII, iar din 1986, profesor de psihologie clinică și patologică la Universitatea din Paris VIII.

Tobie Nathan a devenit interesat de psihanaliză, psihoterapii și etnopsihiatrie. În timpul cercetărilor sale, a studiat caracteristicile tehnice ale multor vindecatori, Africa, Orientul Mijlociu, cum ar fi doamna Visnelda în Reunion. A creat prima consultația de etnopsihiatrie din Franța, în 1979, în cadrul departamentului de psihiatrie a Copilului si Adolescentului Avicenne Hospital (Bobigny), condus apoi de profesorul Serge Lebovici, psihanalist și psihiatru. Principiile consultației de etnopsihiatrie introduse de Tobie Nathan au fost adoptate de numeroase în Franța și în străinătate (Quebec, Italia, Belgia, Elveția, Brazilia, Israel, Tahiti, Reunion).

A fondat în 1993 Centrul Georges Devereux, Centrul Universitar de asistență psihologică pentru familiile de emigranți, în cadrul Laboratorului UFR „Psihologie, sociale și practica clinică” de la Universitatea din Paris VIII, pe care l-a condus între 1993 şi 1999.

Sub egida Georges Devereux, a fondat, în 1978, prima revistă franceză de etnopsihiatrie, Ethnopsychiatrica, care a apărut între 1978 şi 1981. Apoi a fondat, în 1983, New ethnopsychiatric Journal, din care au ieşit 36 de numere 1983-1998 (edițiile Savage Mind, Grenoble). Din februarie 2000, a condus un nou jurnal, Ethnopsy / lumi de vindecare contemporane.

Din 1996 până în 2000, a condus Laboratorul UFR „Psihologie, social și practica clinică”, de la Universitatea Paris VIII și între 2000-2003, Institutul de Învăţământ la Distanță (ISD) de la aceeași universitate.

 Din februarie 2003 până în august 2004, a condus delegația Agence Universitaire de la Francophonie pentru regiunea Marilor Lacuri Africane în Bujumbura (Burundi). Din 2004 pana in 2009 a fost consilier pentru cooperare și acțiune culturală la Ambasada Franței în Israel în Tel Aviv. Din septembrie 2009 până în luna august 2011, a ocupat aceeași poziție în Conakry, Guineea.

Este, de asemenea, un scriitor și a publicat șapte romane și eseuri – inclusiv etno-roman (2012), care a câștigat premiul Femina.

Tobie Nathan este un Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor.

    L’Étranger ou le pari de l’autre, Paris, Autrement, 2014.

    Les Nuits de Patience, (roman), Paris, Rivages, 2013 ; Paris, Rivages/Noir, 2015.

    Ethno-roman, (roman), Paris, Grasset, 2012. Prix Femina essai6 2012.

    Qui a tué Arlozoroff ?, (roman), Paris, Grasset, 2010.

    Mon patient Sigmund Freud, (roman), Paris, Perrin, 2006.

    Serial Eater, (roman), Paris, Rivages, 2004.

    613, (roman), Paris, Odile Jacob, 1999; Paris, Rivages/Noir, 2004.

    La Damnation de Freud (avec Isabelle Stengers et Lucien Hounkpatin), Paris, Les Empêcheurs de penser en rond, 1997.

    Dieu-Dope, (roman), Paris, Rivages, 1995.

    Saraka Bô, (roman), Paris, Rivages, 1993.

    Coécrit avec Nathalie Zajde, Psychothérapie démocratique, Paris, Odile Jacob, 2012.

    Tobie Nathan, La Nouvelle Interprétation des rêves, Paris, Odile Jacob, 2011.

    Sous la direction de Tobie Nathan, La Guerre des psy. Manifeste pour une psychothérapie démocratique, Paris, Les Empêcheurs de penser en rond, 2006.

    « Ceci n’est pas une psychothérapie… L’ethnopsychiatrie au Centre Georges-Devereux » (en collaboration avec Émilie Hermant), in Le Livre noir de la psychanalyse (sous la direction de Catherine Meyer), Paris, Les Arènes, 2005.

    Du commerce avec les diables, Paris, Les Empêcheurs de penser en rond, 2004.

    Nous ne sommes pas seuls au monde, Paris, Les Empêcheurs de penser en rond, 2001.

    « Éléments de psychothérapie », in Psychothérapies (en collaboration avec Alain Blanchet, Serban Ionescu et Nathalie Zajde), Paris, Odile Jacob, Paris, 1998.

    « Manifeste pour une psychopathologie scientifique », in Tobie Nathan et Isabelle Stengers, Médecins et sorciers, Paris, Odile Jacob, 1998.

    L’Influence qui guérit, Paris, Odile Jacob, 1994.

    Psychanalyse païenne. Essais ethnopsychanalytiques, Paris, Bordas, 1993 ; édition poche, Paris, Odile Jacob, 2000.

    Fier de n’avoir ni pays ni amis, quelle sottise c’était ! Principes d’ethnopsychanalyse, Grenoble, La Pensée sauvage, 1993.

    Le Sperme du Diable. Éléments d’ethnopsychothérapie, Paris, PUF, 1988.

    La Folie des autres. Traité d’ethnopsychiatrie clinique, Paris, Dunod, collection “Psychismes”, 1986.

    Psychanalyse et copulation des insectes, Grenoble, La Pensée sauvage, 1983.

    Sexualité idéologique et névroses. Essai de clinique ethnopsychanalytique, préface de Georges Devereux, Grenoble, La Pensée sauvage, 1977.

Irena Talaban preda în cadrul Facultăţii de Psihologie a Universităţii Catolice din Lille, Franţa. Este doctor în psihologie, Universitatea Paris VIII, cu o teză coordonată de Tobie Nathan şi membru fondator al Societăţii Române de Psihanaliză. Până în 1989 a lucrat ca psiholog clinician la Spitalul Berceni şi apoi la Spitalul „Gh. Marinescu” din Bucureşti. În 1990 pleacă în Franţa, invitată de o asociaţie franceza de psihanaliză. În 1992 obtine la Paris o diploma de studii superioare în psihologie clinică, iar in 1993 o diplomă de studii în psihanaliza. Se specializează în etnopsihiatrie. Debuteaza publicistic cu proza scurtă în revista „Orizont”. Debutul editorial are loc cu microromanul Cursa de suferinţă şi cu grupajul de proza scurtă Trăiesc la hotar (Ed. Cartea Romanească, 1983).
Colaboreaza cu proza scurtă şi eseuri la revistele: “Orizont”, “Vatra”, “Steaua”, “Viata Romaneasca”, “Memoria”, “Luceafarul”s.a., precum şi cu articole în reviste de psihanaliză şi de psihopatologie din Franţa, îşi publica teza de doctorat in Franta sub titlul Terreur communiste et resistence culturelle. Les Arracheurs de masques (Presse Universitaire de France, 1999).  În ţară publică traducerea tratatului de etnopsihiatrieSperma diavolului de Tobie Nathan (Ed. Jurnalul literar, 1999).

Vintilă Mihăilescu a fost cercetător al Centrului de Antropologie pe lângă Academia Română (1979-1991). A avut mai multe burse de studii la Mission du Patrimoine Ethnologique. A fost profesor invitat la universități din Franța (Lyon, Paul Valery Montpellier, Provence), Elveția (Neuchatel), Germania (Humboldt), Ungaria (Pecs), Canada (U.Q.A.M.) etc. Este specializat în etnopsihologie, identitate și etnicitate, studiul comunităților. Din 1991 coordonează programe de cercetare și proiecte pe probleme rurale coordonate de PHARE și Banca Mondială, fondând Observatorul Social de pe lângă Universitatea București. Din 1993 este profesor universitar la Facultatea de Sociologie si Psihologie a Universității București, iar din 1997 coordonează Școala Masterală în Antropologie în cadrul Universității București. Din 2000 este șeful Catedrei de Sociologie la Școala Națională de Științe Politice (SNSPA) unde susține cursurile de Antropologie și cele de Comunități Sociale.

În anul 2006 a fost decorat de Președintele României pentru serviciile aduse culturii române.

A publicat:

 – Fascinația diferenței, Editura Paideia (republicată în 2014 într-o ediție actualizată la Editura Trei);

2000 – Socio-hai-hui, Editura Paideia;

2006 – Socio-hai-hui prin arhipelagul România, Editura Polirom, Iași;

2007 – Antropologie. Cinci introduceri, coordonator, Editura Polirom, 2007 și 2009;

2009 – Etnografii urbane. Cotidianul văzut de aproape, Editura Polirom;

2013 – Scutecele națiunii și hainele împăratului, Editura Polirom;

2013 – Povestea maidanezului Leuțu, Editura Cartier;

Din 2013 – Coordonator al seriei Cartier antropologic. al Editurii Cartier.

Vera Şandor este primul psihanalist din România care a devenit membru direct al Asociaţiei Internaţionale de Psihanaliză (1994), unicul psihanalist român care o obţinut un premiu internaţional (Kestemberg) pentru o lucrare de psihanaliză (1995), unicul psihanalist român membru al Societăţii Psihanalitice din Paris (1999), unicul psihanalist din România recunoscut de IPA ca formator în psihanaliza copilului (2003), membru fondator al Societăţii Române de Psihanaliză şi fondator al Fundaţiei Generaţia. Autorul cărţii Itinerar de psihanaliză, Ed. Fundaţiei Generaţia.

Rodica Matei este doctor în psihanaliză, Universitatea Paris XIII, lector univ. în cadrul SNSPA,  psihanalist formator, Societatea Română de Psihanaliză, membru direct IPA, vice-preşedinte SRP, membru al Fundaţiei Generaţia.