Iniţiere în Referenţialul Arhetipurilor Personale (14-16 octombrie 2018)

20 septembrie 2018 | Articole | Niciun comentariu

În perioada 14-16 octombrie, vă invit la primul modul din cadrul formării în metoda Referenţialul Arhetipurilor Personale. În cadrul acestui modul se va face iniţierea în simbolistica Tarotului de Marsilia şi  în metoda de analiză şi calcul a Referenţialul Arhetipurilor Personale  (RAP). Aceasta este o metodã de dezvoltare personală, intospecţie şi autocunoaştere prin intermediul arhetipurilor de Tarot.

Referenţialul Arhetipurilor Personale nu are nimic în comun cu tehnicile divinatorii asociate în mod curent cu jocul de Tarot, întrucât scopul său nu este acela de ghicire a viitorului, ci de a ne îndruma spre o cunoştere de sine cât mai relevantă, în vederea construirii poveştii personale într-un mod conştient, asumat şi liber de orice condiţionări sau blocaje prealabile.

Conceptul de arhetip folosit în denumirea acestei metode este împrumutat din terminologia psihologiei analitice şi utilizat pentru prima dată de întemeietorul acesteia, Carl Gustav Jung. Acesta defineşte arhetipurile drept modele de energii esenţiale şi originare (arche = început, vechi, originar şi typos = tip, model, formă) prezente în fiecare dintre noi la nivel inconştient şi care determină anumite tipare comportamentale ce ţin de identitatea umană profundă. Avem nevoie de înţelegerea şi accesarea acestor energii arhetipale pentru a ne putea întregi ca fiinţe umane şi pentru a descoperi sensul nostru personal. Cu ajutorul acestui sens putem începe să ne conturăm mitul personal şi să devenim eroii principali în propria poveste. Când fiinţa noastră rămâne un mister pentru noi înşine e ca şi cum povestea s-ar scrie din exterior, fără să ne aparţină, iar noi am fi simple personaje, nicidecum eroi. Pentru a evita acest pericol avem nevoie de ghidaj. Arhetipurile prezente în fiecare arcană din Tarot sunt călăuze preţioase pe acest drum, dacă reuşim să răspundem la întrebările pe care ni le adresează fiecăruia dintre noi în parte. Fiecare arcană poate fi privită ca o treaptă de iniţiere. Pe măsură ce înţelegem taina fiecăreia dintre ele, evoluţia noastră avansează cu încă un pas.

Referenţialul Arhetipurilor Personale  reinterpretează simbolic arhetipurile ilustrate în arcanele Tarotului de Marsilia cu ajutorul instrumentelor specifice psihologiei şi le converteşte într-o metodă temeinică de explorare a sufletului uman. Metoda RAP poate fi folosită ca instrument al explorării de sine atât separat, cât şi auxiliar, în orice formă de terapie sau consiliere, acurateţea sa fiind aceea a unei veritabile radiografii a sufletului omenesc. Pornind de la un calcul specific ce are la bază data de naştere a fiecărei persoane, metoda RAP ne ghidează spre o înţelegere profundă şi complexă a diferitelor aspecte ale vieţii şi a structurii interioare specifice fiecăruia dintre noi în mod unic.

Modul de lucru cu metoda RAP are la bază un dublu travaliu analitic: pe de o parte, practicianul RAP are rolul de a-şi ghida clientul cu ajutorul cunoştinţelor sale în domeniul simbolic şi în structura Referenţialului spre o amplă descoperire de sine, pe de altă parte, o importanţă extrem de relevantă o are trăirea beneficiarului acestei explorări faţă de imaginea arcanelor din Tarot specifice Referenţialului său şi de asocierile pe care le face prin proiectie asupra acestora cu aspecte din propria sa viaţă. Astfel, ca în orice metodă de lucru cu tehnici proiective (ex. Testul Rorschach), Referenţialul Arhetipurilor Personale înlesneşte considerabil travaliul de identificare a resurselor ce pot fi folosite pentru atingerea obiectivelor propuse în călătoria către SINE.

Totodată, RAP-ul serveşte cu succes drept instrument de explorare a dificultăţilor cu care fiecare dintre noi se confruntă, oferind pârghii valoroase spre indentificarea cauzelor ce stau la baza celor mai importante provocări ale noastre. Această metodă de dezvoltare personală şi autocunoaştere oferă perspective semnificative cu privire la condiţionările şi interdicţiile noastre inconştiente, fie că sursa acestora este de ordin moral, educaţional sau familial. Acestea sunt doar câteva dintre beneficiile imediate ale lucrului cu metoda RAP, ea oferind o mare bogăţie de perspective care ajută la crearea unor reale „scurtături”, ce economisesc timp şi aduc un plus de claritate în direcţia atingerii obiectivelor dezvoltării persoanle.

Referenţialul Arhetipurilor Personale  este o metodă analiză personală şi sondare a inconştientului elaborată şi rafinată de peste 30 de ani de către autorul ei, Georges Colleuil – psihoterapeut, filozof, cercetător şi scriitor francez de renume internaţional. Pasionat de ştiinţele sufletului, Georges Colleuil a scris numeroase cărţi despre funcţiile terapeutice ale simbolurilor şi a dezvoltat idei originale, precum “Référentiel de Naissance” (Referenţialul Arhetipurilor Personale), “Onomasofia” (procedeu de decodare a simbolisitcii numelor şi prenumelor) sau “Mitograma” (metodă de explorare şi consolidare a mitului personal). Firul roşu care uneşte metodele pe care le-a dezvoltat Georges Colleuil, constă în faptul că a reuşit de fiecare dată să convertească fundamentele unor cunoaşteri străvechi în instrumente de explorare şi dezvoltare personală puse în slujba oamenilor de azi. La ora actuală, această metodă este practicată cu succes de mii de specialiști din țări precum Franța, Belgia, Elveția, Maroc, Spania, Italia, Canada si, mai nou, România, găsindu-şi locul în domenii psihoterapia, consilierea psihologică, coaching-ul şi  resursele umane.

Această metodă de explorare a sufletului omenesc oferă o oglindă fascinantă de autocunoaştere prin intermediul arcanelor din Tarot şi un nou prilej de aprofundare a necunoscutului din noi care se vrea a fi adus la lumină: potenţialităţi, resurse, umbre, blocaje, ezitări, chemări, amprente ancestrale, binecuvântări, călăuziri, speranţă. Povestea pe care o spune Tarotul este însăşi povestea călătoriei sufletului omenesc aflat pe calea iniţierii mai întâi în plan lumesc, apoi în plan psihologic şi spiritual. Povestea Nebunului plecat în căutarea propriului sens traversează toate etapele specifice călătoriei eroului, aşa cum ne este ea înfăţişată încă din vremea celor mai vechi mituri.

Referenţialul Arhetipurilor Personale este o metodă care ne reconectează al limbajul simbolurilor şi arhetipurilor ce locuiesc în sufletul uman din vremuri imemoriale. Fiecare arcană din Tarot reprezintă o poartă de iniţiere, în pragul căreia ne aşteaptă un maestru care ne ghidează spre nevăzutul din noi înşine prin întrebările sale pline de sens. Cu blândeţe, precizie şi claritate, aceste întrebări îşi croiesc cărări către adâncul sufletului nostru. Ne oferă astfel ocazia să ne amintim lucruri despre noi de mult uitate sau pe care nu le-am conştientizat poate niciodată.

Beneficiile formării în această metodă:

  • obţii un instrument valoros de autoexplorare şi dezvoltare personală
  • îţi conştientizezi mai profund misiunea pe care o ai în viaţă
  • îţi descoperi resursele şi provocările
  • afli care este amprenta transgeneraţională cu care ai venit pe lume
  • îţi identifici mai uşor lecţiile pe care le ai de învăţat
  • înţelegi mai clar miza, beneficiile şi căile de vindecare ale fiecărei relaţii din viaţa ta
  • înveţi cum să oferi călăuzire şi altor călători aflaţi pe drumul descoperii Sinelui lor
  • descoperi tehnici creative de a facilita deblocarea unor aspecte dificile cu care te confrunţi atât tu însuţi, cât şi viitorii tăi clienţi
  • descoperi noi căi de înţelegere şi vindecare a arborelui genealogic
  • obţii instrumente clare şi eficiente în explorarea şi optimizarea relaţiilor de cuplu, alianţă şi orice formă de parteneriat, inclusiv pe zona profesională şi organizaţională care poate implica grupuri mai mari de oameni
  • înveţi să lucrezi în mod simbolic cu elemente de heraldică extrem de necesare în constuirea de sigle, logo-uri sau blazoane atât personale, familiale, cât şi instituţionale pentru o activare mai coerentă a funcţionalităţii optime a beneficiarului în cauză
  • la finalul formării primeşti o diplomă de practician în metoda Referenţialul Arhetipurilor Personale recunoscută internaţional.

În cadrul acestui modul vom studia:

  1. Iniţierea în metoda Referenţialul Arhetipurilor Personale
  2. Simbolistica arcanelor majore din Tarotul de Marsilia
  3. Aprofundarea caselor 1 – 13 din Referenţial
  4. Cum calculam şi analizăm un Referenţial al Arhetipurilor Personale
  5. Primele baze de interpretare

La finalul acestei sesiuni, pentru persoanele interesate de o formare completă şi de obţinerea acreditării ca practician al metodei RAP, va fi stabilit un calendar cu datele în care se vor desfăşura stagiile următoare. Modulul de începători este obligatoriu pentru a continua aprofundarea acestei metode cu însuşi creatorul său, filosoful  şi psihoterapeutul Georges Colleuil.

Formator: 

Monica Daniela Gaitanaru – psihoterapeut analist jungian, formator şi practician acreditat al metodei Referentialul Arhetipurilor Personale

Formarea se desfăşoară în Bucureşti, iar primul modul are loc între 14-16 octombrie 2018 după cum urmează:

  • 14 octombrie: 10-18
  • 15, 16 octombrie: 17-21

Cost: 600 RON
Detalii şi înscrieri la: monica@psihologieanalitica.ro, 0746 107 106.

*Locaţia workshop-ului va fi comunicată prin e-mail acelora care se înscriu.

Mai multe

Alchimizarea femininului şi a masculinului – Tabără de reconectare şi voie bună

31 iulie 2018 | Articole, Eveniment | Niciun comentariu

Motto: „Bărbatul este un vultur care zboară, femeia – o privighetoare care cântă.
A zbura înseamnă a domina spaţiul, a cânta înseamnă a cuceri sufletul.” Victor Hugo

Identitatea feminină sau cea masculină nu sunt pur şi simplu un dat cu care ne naştem, ele depind în cea mai mare măsură de efortul nostru conştient pentru a le integra şi a trăi în armonie cu ele.

Cum facem acest lucru?
Pentru fiecare dintre noi există diferite căi prin care putem intra în contact cu ceea ce ne este cel mai propriu, pentru a aduce desluşire şi sens, claritate şi putinţă de manifestare, libertate şi echilibru trăirii noastre în acord cu ceea ce suntem.
În societăţile arhaice, însuşirea specificului feminin sau masculin era dobândită în urma unor rituri de trecere specifice fiecărei comunităţi în parte, având la bază o serie de credinţe, mituri şi valori moştenite din generaţie în generaţie.
O parte dintre aceste rituri ancestrale au reuşit să supravieţuiască trecerii timpului şi straturilor de amnezie colectivă şi au ajuns până la noi încapsulate şi codificate în veşmântul simbolic al bătrânelor basme şi mituri.
Acestea sunt sursele din care vom căuta să recuperăm frumuseţea şi forţa alinierii la identitatea noastră.

Ce vă propunem?
O călătorie iniţiatică de trei zile şi trei nopţi, într-un spaţiu de poveste şi la propriu şi la figurat, în care vom păşi pe urmele eroilor şi eroinelor de altă dată, pentru a recupera simbolic vechile rituri de trecere spre ceea ce ne-a fost promis încă de la naştere: feminitatea / masculinitatea noastră deplin conştientă, asumată şi trăită cu sens.
Călăuze în acest proces ne vor fi basmele ca păstrătoare ale unei memorii îndepărtate cu care vom lucra experienţial în cheia psihologiei analitice a lui Carl Gustav Jung.
Instrumentele de lucru pe care le vom folosi vor presupune o participare minte-corp-suflet şi vor avea nuanţe specifice fiecăreia dintre cele două genuri. Printre altele, femeile vor învăţa să facă pâine artizanală cu maia, asemeni strămoaşelor lor, de la specialişti în antropologie culinară şi brutărit, iar bărbaţii îşi vor reaminti vigoarea chemării la aventură şi tâlcul „drumului cenuşii” cu ajutorul unui ghidaj iscusit şi provocator.
Avem multe surprize în plan, dar fiecare dintre ele va fi dezvăluită la momentul potrivit.

Unde?
La Şcoala de la Buneşti, loc aflat în deplină conexiune cu natura şi cu vechile tradiţii şi valori culturale.
Există aici o minunată casă circulară în mijlocul pădurii demnă de poveştile cu Sfânta Vineri sau cu Baba Iaga.
Beneficiem şi de prezenţa unor elemente simbolice extrem de necesare în astfel de contexte: cuptorul de lut (esenţial oricărui proces de alchimizare profundă), fântâna (ca loc al renaşterii şi sursă a vieţii), pajiştea (ca deschidere spre lume şi punte între cer şi pământ), pădurea (cu desişuri prielnice oricărei iniţieri şi întâlniri cu Umbra noastră) şi râul ca hotar şi prag între lumi (lumea familiară a comunităţii închise şi lumea largă care se cere a fi cucerită prin curaj şi afirmare a propriei puteri).
Datorită numărului limitat de camere din căsuţa circulară, o parte din oaspeţi se vor instala în corturile personale. Detaliile cu privire la acest aspect vor fi discutate individual cu fiecare dintre participanţii care aleg să se înscrie.

Când se desfăşoară tabăra?
Între 30 august şi 2 septembrie

Mai multe

Cum să păstrăm iubirea tânără

27 ianuarie 2018 | Articole, Eveniment | Niciun comentariu

                                   Motto: „Primeşte-mă şi fă din mine un îndrăgostit adevărat!” Rumi

A fi îndrăgostit înseamnă a fi conectat la miile de iţe nevăzute ale universului. A fi îndrăgostit înseamnă a curge, a pluti şi a dansa cu viaţa. A fi îndrăgostit înseamnă a îmbrăţişa cu inima deschisă tot ceea ce este. Ajuns în faţa Oracolului, Neo, personajul central din filmul Matrix, primeşte următoarea împărtăşire: „Vreau să îţi spun un mic secret, a fi Alesul este ca şi cum ai fi îndrăgostit. Nimeni nu trebuie să-ţi spună că eşti îndrăgostit, o ştii pur şi simplu.” Cu alte cuvinte, îndrăgostirea este o stare de graţie şi prospeţime, dincolo de orice echivoc, îndoială sau nesiguranţă. Îndrăgostirea este tinereţea iubirii. Însă cum facem să cultivăm şi mai ales să menţinem îndrăgostirea în viaţa noastră?

Această întrebare reprezintă miza explorării pe care ţi-o propunem în atelierul nostru. Pentru a răspunde la această enigmă vom folosi drept instrumente de propulsare în profunzimile tainice ale iubirii 4 căi complementare: psihologia analitică a lui Carl Gustav Jung, mistica sufită şi cea creştină şi elemente de psihoterapie prin dans şi mişcare. Ca atare, vom discuta despre Animus şi Anima, despre arhetipurile feminine şi masculine fundamentale, despre etapele călătoriei în relaţiile de cuplu, despre limbajele iubirii, despre legile iubirii, aşa cum ne-au fost ele transmise de Shams din Tabriz şi despre sacralitatea tainei dintre bărbat şi femeie din perspectiva creştină trecută prin filtrul lui Paul Evdokimov.

Toate acestea vor fi presărate cu exerciţii şi jocuri interactive, menite să onoreze întregul (minte, corp, suflet) a ceea ce suntem.

Mai multe

Despre dezrobirea şi resacralizarea trupului

15 mai 2017 | Articole | Niciun comentariu

Dragă Mamă, dragă Soră, dragă Fiică, dragă Prietenă,

Îţi scriu această scrisoare despre trupul meu şi despre trupul tău cu aceeaşi iubire şi căldură cu care mi-aş fi dorit să îmi fost adresată mie, acum ceva vreme, când eram încă profund inconştientă de cele pe care ţi le voi scrie.

Trupurile noastre îşi vorbesc dincolo de cuvinte, prin firele nevăzute ale unor altfel de taine. Ele au ştiinţa recunoaşterii prezenţei ceiluilalt prin simţuri pe care mintea nu le poate întotdeauna desluşi. Trupul feminin este păstrătorul celui mai adânc mister – misterul întrupării din semniţe bărbăteşti şi semniţe cereşti plămădite în cuptorul de pământ şi carne al pântecului mamei. Dacă ştii să îl asculţi, vei auzi cum trupul tău murmură necontenit imnul tuturor bătăliilor eroice pentru supravieţuire ale strămoşilor tăi. Prezenţa lui tăcută deapănă clipă de clipă povestea ta şi povestea neamului tău. A-ţi iubi trupul înseamnă a-ţi accepta cu smerenie povestea, a te împăca cu trecutul tău, a-ţi onora strămoşii din care te tragi şi urmaşii pe care îi vei zămisli, a preţui taina vieţii şi lumea plină de abundenţă şi paradoxuri în care trăieşti.

Frumuseţea originară şi cauzele apariţiei canoanelor contemporane cu privire la trup

Indiferent de constituţie, statură sau formă, trupul tău este pocalul cel mai potrivit pe care Creatorul l-a ales pentru a revărsa în el suflul vieţii tale. Trupul tău este sanctuarul în care îţi sălăşluieşte spiritul. Ştiu, draga mea, că totodată trupul tău a fost de nenumărate ori ţinta unor aprige asedii de care ai nevoie să îl vindeci şi să îl purifici. Ai nevoie să îţi aminteşti înţelepciunea şi blândeţea strămoaşelor tale care îşi onorau trupul indiferent de forma sau proporţiile sale. Poate te va ajuta în acest sens revizitarea

vechilor statuete ale zeiţelor frumuseţii şi fertilităţii (precum Venus din Willendorf, Venus din Lespugue şi altele), din vremurile când trupul femeiesc nu fusese încă supus atâtor canoane, şabloane şi norme standard ale frumuseţii estetice.

„Estetic” provine din grecescul „aistheton” care desemna capacitatea de a percepe prin intermediul simţurilor, iar opusul esteticului este anestezicul, cel ce adoarme simţurile. Fac această scurtă paranteză etimologică pentru a explora puţin cauzele care stau la baza actualelor norme ale frumuseţii generate preponderent de imaginarul masculin asupra feminităţii. Aceste canoane consider că îşi au rădăcina în anestezierea conştiinţei colective cauzată de dispariţia riturilor de trecere care îi ajutau în trecut pe bărbaţi şi pe femei să îşi parcurgă conştient etapele specifice propriei evoluţii şi maturizări. Respectivele rituri îi învăţau să lase în urmă nevoile copilului şi să se conecteze la energia bărbatului sau a femeii în toată deplinătatea sa. La femei lipsa acestor ritualuri este resimţită ca o pierdere a confortului de a fi însoţită de comunitatea feminină în integrarea semnificaţiei fiziologice, emoţionale şi spirituale a etapelor de transformare prin care trece (prima menstruaţie, sexualitatea, prima naştere, menopauza etc.). Cu toate că aceste evenimente nu mai sunt celebrate ritualic la nivel de comunitate, în cazul femeilor transformările sunt totuşi însoţite într-un fel sau altul de mamă, bunică sau alte femei apropiate, măcar prin explicaţii legate de igienă şi grijă personală. Pentru că, în cazul femeilor, trupul însuşi este cel care pune în scenă ritualul. Apoi, cu timpul, în funcţie de deschiderea, evoluţia şi contextul lor cultural, femeile ajung să-şi desluşească semnificaţiile psihologice şi spirituale ale propriilor transformări într-o manieră personală.

Pe parcursul ultimelor secole, bărbaţii, dar adesea şi femeile, au învăţat să îşi clădească puterea tot mai mult în regatul minţii raţionale, îndepărtându-se treptat de natura magică a ritualurilor străvechi. Astfel, şi valorile lor, şi modul de a se percepe pe sine, lumea şi inclusiv femeile din viaţa lor s-au schimbat. Au căpătat putere în anumite aspecte şi au pierdut-o în altele. În zilele noastre, bărbaţii trăiesc tot mai mult conectaţi la psihologia băiatului (guvernată de arhetipul puer aeternus) pentru că, în cea mai mare parte, au dispărut acele instrumente prin care învăţau să-şi ia în stăpânire masculinitatea.

Ţi-am spus aceste lucruri ca să îţi poţi explica de ce standardele de frumuseţe ale zilelor noastre au atât de mult în prim plan un model de feminitate adolescentină: cât mai silfidică, cât mai lipsită de riduri, de fire albe, dacă se poate, veşnic tânără, veşnic copilă. O femeie capabilă să se adapteze modului în care bărbatul contemporan trăieşte la nivel psihologic. Câtă vreme nu are loc acest proces interior de maturizare, standardele dictate exteriorului vor fi pe măsură: un veşnic adolescent nu se poate simţi în largul lui lângă o femeie în adevăratul sens al cuvântului, cu tot ce presupune asta, inclusiv cu un corp care continuă să-şi schimbe aspectul odată cu vârsta. Ci, mai degrabă, va prefera tot o adolescentă asemeni lui sau o mamă care să-i poarte de grijă şi lângă care să se simtă în siguranţă.

Îţi împărtăşesc aceste reflecţii nu pentru a judeca viziunile şi criteriile psihicului masculin, ci pentru a putea înţelege o parte din fenomenul evoluţiei acestor standarde artificiale şi nemiloase faţă de adevărata natură feminină şi faţă de trupul femeii. Înţelegând acest fenomen, sper să te poţi elibera de sub tirania acestor exigenţe nerealiste şi mutilante pentru frumuseţea ta naturală. Mă vei întreba poate cum este posibil să-ţi menţii încrederea în tine dacă nu te încadrezi standardelor lumii în care trăieşti şi îţi voi răspunde acestei în mai multe feluri.

În primul rând, a te supune unor standarde înseamnă a ignora şi a nesocoti unicitatea felului tău natural de a fi. A trăda ceea ce îţi este propriu şi a alege să porţi o uniformă convenţională care te omogenizează conform criteriilor generale, mai curând decât îţi onorează esenţa personală. Ar fi ca şi cum ne-am propune să transformăm toate rândunicile în privighetori, merii în peri, trandafirii în crini, vulpile în pantere şi aşa mai departe. E important să ne amintim să îmbrăţişăm pline de acceptare existenţa mai multor tipuri de frumuseţe care pot cuprinde inclusiv ipostaze diametral opuse actualelor criterii estetice. O lume în care nu ar exista diversitate, ar fi o lume fadă, plictisitoare, lipsită de surprize şi de prospeţime.

În al doilea rând, dacă te-ai conforma exigenţelor exterioare, cum ai mai putea avea vreodată încredere în tine câtă vreme tu însăţi alegi să te trădezi? Încrederea vine din acceptare şi din cultivarea unui sentiment de siguranţă. Mă simt în siguranţă atunci când nevoile mele sunt acceptate şi susţinute, inclusiv nevoia de a fi aşa cum sunt. De fiecare dată când pun aşteptările celorlalţi despre cum ar trebui să fiu mai presus de natura mea şi de fidelitatea faţă de propria fiinţă, mă trădez pe mine însămi. Ori cum aş putea avea încredere în cineva care mă trădează constant? Cum să îmi păstrez înrederea şi respectul faţă de mine în astfel de condiţii? A avea încredere în mine înseamnă să am încredere în capacitatea mea de a avea grijă de mine în cel mai înalt grad. Şi atunci când învăţ să mă accept aşa cum sunt şi să mă îngrijesc de propria mea evoluţie, voi putea face acelaşi lucru şi faţă de ceilalţi, inclusiv faţă de bărbaţii din viaţa mea. Voi învăţa să fiu empatică, să simt compasiune şi acceptare faţă de lipsurile şi rănile lor din care se pot naşte inclusiv prejudecăţi legate de cum ar trebui să fie calitatea prezenţei mele şi înfăţişarea trupului meu. Atunci când o femeie învaţă să se accepte fără să se mai judece pe sine, ajunge la pace cu întregul univers şi învăţa dansul creşterii împreună. Pentru a putea aduce conştientizare şi transformare celor în jurul tău, primul pas este să întri tu în acest proces personal cu autenticitate şi cu smerenie. Dacă într-o cameră cu mai multe persoane, una singură se decide să aprindă o lumânare, strălucirea ei îi va lumina cu siguranţă şi pe ceilalţi, deşi ei încă nu au făcut acest pas pentru ei înşişi. Nu îţi pierde speranţa, draga mea, şi nu încerca să transformi pe nimeni. Lucrează cu inima ta, lucrează cu trupul tău, cu energia pământului, cu energia apei şi împreună vom putea reaprinde din nou candela frumuseţii născută din adevărata îmbrăţişare plină de iubire şi acceptare a ceea ce suntem.

«Femeia nu poate determina cultura să devină mai conştientă spunând-i: „Schimbă-te». Dar poate să-şi schimbe atitudinea faţă de sine însăşi, dezamorsând astfel proiecţiile depreciative. Şi face lucrul ăsta recuperându-şi corpul, nerenunţând la bucuria pe care i-o aduce trupul ei natural, respingând iluzia, atât de răspândită, potrivit căreia fericirea aparţine doar celor cu o anumită conformaţie sau vârstă, acţionând ferm, reîntorcându-se la sine şi trăindu-şi viaţa din plin. Acest mod de a se accepta, această stimă de sine reprezintă începutul schimbării atitudinilor în sânul culturii.” Dr. Clarissa Pinkola Estes, Femei care aleargă cu lupii.

Ajută-te de comunităţile feminine din jurul tău, iar dacă nu cunoşti astfel de comunităţi, creează-le. Ele pot fi athanorul în care feminitatea ta va învăţa să înflorească din nou găsindu-şi un sol fertil pentru acest lucru în sânul împărtăşirilor cu suratele tale, aşa cum se întâmpla pe vremuri în faimoasele corturi roşii, în care femeile se adunau la adăpostul misterului feminin al propriei menstruaţii, al naşterilor, al schimbărilor de etape din viaţa lor şi al dezvăluirilor pline de înţelepciune, bucurie şi graţie. În astfel de comunităţi:

”Nu se făceau niciodată comentarii răutăcioase de genul: ”eşti prea grasă” sau ”prea slabă”, ”ai sânii prea mari” sau ”ai sânii prea mici”. Fiecare forma a corpului era văzută ca un cadou, hărăzit de destin. Era de datoria noastră să-l folosim cât mai bine. (…) Compasiunea faţă de tine însăţi şi faţă de alte fiinţe era o parte a filosofiei lor de viaţă.”, (Rosina-Fawzia Al-Rawi, ”Secretele bunicii”).

Iată cât de necesar este ne vindecăm de reflexul toxic al comparaţiilor cu femeile din jurul nostru sau şi mai rău, cu cele din reviste, care adesea suferă multe cosmetizări digitale pentru a arăta cât mai aproape de standardele estetice impuse de diferite industrii ale zilelor noastre (precum cea a modei, a cosmeticelor, a produselor şi serviciilor de remodelare corporală etc.)

E important să ne amintim că a fi în prezenţa trupului unei femei este un act mistic, ca atunci când ne aflăm înaintea unui sanctuar. Căci dintre toate minunile lumii, pe el l-a ales Dumnezeu pentru a-i încredinţa taina cea mai mare dintre toate, aceea a zămislirii vieţii. Dacă învăţăm să cultivăm atitudinea potrivită faţă de acest trup:

  • Nu îl vom mai putea supune niciodată unor standarde vremelnice şi superficiale.
  • Îl vom privi cu pietate şi cu reverenţă, cu evlavie şi cu recunoştinţă.
  • Vom simţi din nou imboldul de a învăţa să-i desluşim natura, să-i ascultăm cu smerenie mesajele pe care ni le transmite prin somatizările sale ori de câte ori întrecem măsura sau ne abatem de la cale.
  • Ne vom aminti să-i onorăm capacitatea de a se adapta de fiecare dată condiţiilor noi din viaţa noastră, de a ne echilibra atunci când ne deconectăm de noi şi de a ne purta prin lume cu verticalitate şi stabilitate.

Trupul nostru este un maestru tăcut care se exprimă prin limbajul simţurilor. El ne învaţă să ne cunoaştem şi acceptăm limitele, soliditatea, structura, greutatea, forţa, ritmurile, armonia între sus şi jos, între emisfera dreaptă şi emisfera stângă, între părţile noastre moi şi părţile noastre tari, între vulnerabilitate şi putere, toate puse în slujba recuperării întregului.

Pentru a nu uita să îi apreciem valoarea, trupul nostru trebuie împodobit, potrivit naturii sale, asemeni unui sanctuar. Împodobeşte-ţi trupul cu flori şi cristale, care să te readucă în contact cu energia solidă şi roditoare mamei pământ, cu miresme şi pene, care să te reconecteze la lejeritatea adierilor de primăvară, cu culori vii şi strălucitoare, care să-ţi aprindă pasiunea jucăuşă a focului, cu materiale fine şi unuitoare, care să-ţi redea fluiditatea curgătoare a apei.

”Aţi fost învăţate să apreciaţi o floare, care este un obiect simplu. Aţi fost învăţate să apreciaţi un copac, care e un obiect simplu. Aţi fost învăţate să apreciaţi pietrele, stâncile, munţii, râurile, dar nu şi propriul vostru trup. Acesta nu va copleşeşte niciodată. Este adevărat că este atât de aproape de voi încât este uşor să uitaţi de el. Este atât de evident, încât este uşor să-l neglijaţi. Dar el reprezintă cel mai frumos fenomen din natură. (…) Dacă voi înşivă nu îl puteţi iubi, cum ar putea altcineva să vă iubească trupul? Dacă voi înşivă nu vă iubiţi corpul fizic, nimeni altcineva nu îl va iubi, căci vibraţia voastră de respingere îi va ţine pe ceilalţi la distanţă.” Osho, Cartea despre femei


A-ţi iubi trupul înseamnă să înveţi să fii conştientă de el în fiecare clipă, să respiri conştient, să mergi conştient, să mănânci conştient, să faci dragoste conştient, să dansezi conştient, să fii prezentă în trupul tău de femeie. A fi în contact cu trupul tău înseamnă să-i onorezi fiecare parte şi, totodată, întregul. ”Pare că pământul se exprimă prin dansatoare, invitând-o la dans. Fiind aşezată pe pământ, dansatoarea ia în stăpânire pământul şi viceversa. Forţa pe care o dansatoare şi-o extrage din pântecele ei se intensifică prin acest contact direct. Coapsele şi partea de jos a corpului ei sunt puse în evidenţă prin acest dans, în care Marea Mamă se revelează. Prin acest dans, o femeie îşi exprimă relaţia ei de iubire cu pământul şi pune în lumină conştiinţa vieţii care dă naştere tuturor lucrurilor din acest pământ demn de admiraţie. Dansatoarea devine o soră a pământului care-i trezeşte conştiinţa valorii vieţii.” Rosina-Fawsia Al-Rawi

Tălpile tale sunt făcute să te susţină, să-ţi ofere sentimentul de stabilitate şi înrădăcinare, să îţi reveleze în fiecare clipă relaţia cu pământul care te susţine şi te hrăneşte.

Picioarele tale, asemeni coloanelor unui templu, sunt pilonii de rezistenţă ai trunchiului tău. Ele îţi permit deplasarea prin viaţă, te învaţă să păşeşti liberă şi încrezătoare spre obiectivele tale. Dacă ştii să le asculţi, ele te pot învăţa dansul, ritmul, balansul dintre doi paşi sau chiar plutirea în salturi sprintene şi agile.

Şoldurile tale cunosc taina unduirii. Ele sunt leagănul vieţii şi promisiunea roadelor ce vor să vină. Bazinul tău este tron pentru pântec, iar pântecul este cuptorul tău alchimic, lăcaşul misterios al tuturor transformărilor din viaţa ta.

Pieptul tău e lăcaşul cântecului şi al poeziei, dar tot în el sunt ferecate şi toate suspinele tale neslobozite încă. Sânii tăi ştiu să hrănească şi să dezmierde, fiind şi adăpostul la pruncii tăi se vor refugia pentru a-şi ascunde lacrimile, durerea şi frica provocate de asperităţile lumii. Inima ta este altarul acestui sanctuar. Este izvor nesecat de iubire, gingăşie şi frumuseţe. Ai grijă de ea şi nu o lăsa să se contamineze prea mult timp cu emoţii toxice, deşi fac şi ele parte din viaţă. Găseşte o cale de a-ţi face igiena inimii zilnic sau măcar săptămânal. Vorbeşte despre ceea ce simţi sau scrie, desenează, dansează. Fă-ţi un jurnal, găseşte-ţi un duhovnic sau un terapeut, apelează la un confident de încredere, fă tot ce îţi este la îndemână, dar nu îţi fereca inima cu tot cu emoţiile neprocesate încă.

Gâtul tău, ca un turn ce susţine cupola, face legătura între lumea ta de sus şi lumea ta de mijloc, dar tot el te pune în legătură cu lumea din afară, fiind păstrătorul corzilor vocale. Asemeni unui veritabil turn din vechime, el poate fi şi locul în care sunt exilate sau rătăcite toate cuvintele tale nerostite. Tristeţi, revolte, strigăte de ajutor, doruri sau nevoi tăinuite – toate rămân blocate în gât, tulburând uneori tiroida, alteori coborând mai adânc în trup, ca într-o temniţă pe care o erodează treptat, în încercarea disperată de a se face auzite măcar pe alte căi. Somatizarea este forma prin care trupul reuşeşte să exprime în propriul său limbaj simbolic emoţiile care au fost îngropate de vii în interiorul său. Somatizarea este calea prin care trupul nostru ne aminteşte că el nu este şi nici nu vrea să fie o temniţă a sufletului nostru (în greaca veche exista un joc de cuvinte soma/sema: ”soma”trup”, ”sema” – ”închisoare”), ci este, mai curând, un vehicol sau instrument de manifestare al sufletului în lume.

Umerii şi braţele tale au forţa de a purta poveri de multe feluri, dar sunt şi reazemul pe care cei necăjiţi îşi găsesc sprijinul şi alinarea. Aminteşte-ţi că braţele tale au ştiinţa de a cuprinde, proteja şi îmbrăţişa, iar mâinile tale sunt maestre în nesfârşite dibăcii: a înfăşa prunci, a găti mâncare, a cultiva grădini, a împleti cosiţe, veşminte sau podoabe, a mângâia, a dezmierda, a lupta, a prepara parfumuri şi licori vindecătoare, a tasta, a manevra diferite instrumente tehnice sau muzicale, a simţi şi a vedea ceea ce uneori nici ochii nu pot desluşi.

Capul tău, cupolă semeaţă, depozitar de înţelepciune şi catalizator al întregului, e totodată şi refugiul pe care ţi-l găseşti uneori din calea instinctelor tale de nestăvilit. El are funcţie de comunicare, receptare auditivă şi vizuală a stimulilor din exterior, orientare, intuiţie, percepţie, digestie şi exprimare. Capul tău este rezumatul succint al întregului trup. El este locul pe care se aşază cununa tuturor victoriilor tale, dar şi aceea a uniunii prin iubire în faţa lui Dumnezeu. De aceea, poartă-l cu graţie şi demnitate, fără să te laşi totuşi confiscată de el. E o încununare a întregului, dar nu este întregul!

Fiecare celulă a trupului tău este păstrătoarea unei memorii ancestrale. Nici măcar un singur fir de păr din capul tău nu este complet reproductibil de către om cu toate progresele stiinţifice ale ultimelor secole. Trupul tău este un miracol din tălpi până în creştet şi îi datorezi uimire, respect, iubire şi grijă. Bucură-te de trupul tău de femeie în fiecare dimineaţă în care în care te trezeşti în adăpostul lui cald şi binevoitor. Mulţumeşte cerului şi pământului pentru el şi învaţă să îl binecuvântezi ca să îţi devină o binecuvântare. Nu te mânia pe vulnerabilităţile, imperfecţiunile sau durerile lui, toate acestea au lucruri de pret să te înveţe despre tine. Priveşte-l cu îngăduinţă şi cu răbdarea de a învăţa să-i desluşeşti mesajele, nevoile, înţelepciunea. Preţuieşte miracolul trupului tău pentru ca viaţa ta să fie mai bogată, mai tihnită şi mai plină de sens!

 

Dacă îţi doreşti să explorezi, să descoperi şi să aprofundezi mai mult minunatele daruri pe care le poţi trăi la nivel de experienţă concretă în relaţie cu trupul tău, te invit să te împrieteneşti cu el în cadrul unui atelier prietenos: „Când corpul devine trup”.

 

 

 

 

 

Mai multe

Când corpul devine trup – atelier de împrietenire cu propria corporalitate (21 mai)

15 mai 2017 | Articole, Eveniment | Niciun comentariu

Atelierul pe care îl propunem are ca obiectiv împrietenirea cu propriul corp, să fii conştient de el, să îl locuieşti şi să îl onorezi. În acest fel, corpul ar putea deveni trup, adică loc al trăirii asumate şi plenare, în armonie cu tot ceea ce suntem.
Când vine vorba de a trăi în armonie cu trupul și sufletul, mulţi dintre noi întâmpină reale dificultăţi. Acest lucru se datorează mai cu seamă faptului că societatea occidentală are în spate o lungă tradiţie de raportare negativă faţă de corp. Acesta a fost considerat o temniţă a sufletului, mijloc de pervertire, sursă a tuturor tentaţiilor şi ispitirilor, nedemn de atenția și grija noastră care trebuiau îndreptate numai către spirit. Deşi istoria acestei perspective asupra corpului pare foarte îndepărtată, consecinţele ei ne mai bântuie încă la nivel de inconştient colectiv. Faptul acesta ne viciază posibilitatea unei raportări sănătoase la propria corporalitate. Mărturie stă panoplia bolilor care ne însoţesc viaţa.
Pentru a schimba această paradigmă este necesar ca relaţia cu corporalitatea noastră să reintre pe un făgaş firesc. În acest fel, corpul ar putea redeveni trup, iar trupul templu ce găzduieşte esenţa divină şi eternă a fiecăruia dintre noi. Aceasta poate fi considerată cea mai înaltă provocare şi chemare a omului şi, nicidecum, lepădarea de lumea materială, pe care a fost creat să o încununeze şi ocrotească.

Împrietenirea cu propria corporalitate la care vă invită acest atelier, prin intermediul explorărilor prin mișcare, ritm, reflectare și conștientizare specifice tehnicilor psihoterapiei prin dans și mișcare, are următoarele beneficii:
– activarea unei prezențe mai conștiente în propriul corp
– explorarea limitelor personale ca garanții ale propriei libertăți de exprimare
– echilibrarea emisferelor cerebrale prin exerciții de armonizare
– conștientizarea noțiunii de centru al propriului corp/al propriei ființe
– interiorizarea dialogului între centrul și limitele mele
– regenerarea tonusului psihic și fizic cu ajutorul muzicii, ritmului, mișcărilor libere și al interacțiunii cu ceilalți într-un cadru conținător și securizant
– clarificarea experiențială a relației cu spațiul înconjurător și cu luarea în stăpânire a propriului teritoriu
– împământarea și integrarea noțiunii de echilibru personal
– Îmblânzirea nevoii de control și deprinderea de cultivare a relaxării în mijlocul tensiunii
– explorarea calității și intensității prezenței personale în contexte de relaționare
– aprofundarea dinamicii dintre a vedea și a fi văzut, a fi protagonist și observator în mod simultan
– conectarea la sensul verticalității personale
– descoperirea confortului de a ne împărtăși propriile dificultăți cu oameni aflați într-un proces similar de autoexplorare.

Mai multe
Pagina 1 din 1112345...10...Ultima »
testolivian