Arta de a Asculta

Ţi s-a întâmplat vreodată ca atunci când cineva îţi împărtăşeşte o problemă cu care se confruntă să te mobilizezi instantaneu pentru a-i găsi soluţii, încurajări sau sfaturi utile? Dacă da, atunci atelierul pe care ţi-l propun îţi poate fi de mare ajutor.

Ne confruntăm zi de zi cu atât de multe provocări cărora trebuie să le găsim soluţionare, încât cel mai adesea accentul existenţei noastre ajunge să cadă pe ceea ce facem, izbândim, gândim sau spunem. Ne preocupăm atât de mult de toate acestea încât uităm că esenţa primordială a fiinţei umane este aceea de a fi. Din acest motiv, vă propun să exersăm împreună ascultarea ca pe o cale firească de întoarcere înspre acest „a fi”. Faptul de a fi prezent alături de un om drag atunci când îi este greu sau bine sau oricum i-ar fi, valorează mult mai mult decât tot ce am putea face pentru el. Simpla formula „sunt aici (cu tine şi pentru tine)” e mai preţioasă decât orice altceva i-am spune acelui om.

Nimeni nu are responabilitatea sau datoria de a-i rezolva alcuiva problemele sau de a-i transforma starea de spirit. Mai mult decât atât, nici măcar nu este indicat să încercăm să facem asta. Primul argument constă în faptul că încercarea de a-l ajuta pe celălalt invalidează la nivel subtil propria sa capacitate de a se ajuta pe sine însuşi. În al doilea rând, soluţiile sugerate de mine se potrivesc cu siguranţă propriului meu registru interior de raportare la o anumită situaţie, dar nu există nici o garanţie că i se pot potrivi în aceeaşi măsură şi altei persoane. În al treilea rând, concentrarea pe soluţii şi fapte crează distanţare emoţională de situaţia cu care se confruntă celălalt şi dezechilibrează relaţia: eu nu mai sunt aici pentru a te asculta de la egal la egal, ci pentru că tu ai o problemă, eu mă poziţionez deasupra ta crezând că ştiu mai bine ce trebuie să faci. Deci tu îmi devi inferior.

Iată doar câteva dintre argumentele care arată cât de toxică poate fi intervenţia noastră asupra celuilalt atunci când nu ştim să îl ascultăm în mod autentic. Pentru a preveni efectele nocive ale lipsei de ascultare, e important să ne aducem aminte cât de valoros este gestul de a sta pur şi simplu în prezenţa neputinţei celuilalt, fără să punem presiune suplimentară asupra sa prin indicaţiile pe care i le oferim, ci doar păstrând o stare interioară de deschidere şi empatie de genul: „te primesc şi te accept în inima mea cu toate vulnerabilităţile şi dificultăţile tale pentru că şi eu le am şi le cunosc pe ale mele”.

Ascultarea înseamnă receptivitate, nu directivitate. Ascultarea este smerenia în faţa universului interior pe care celălalt îl deschide în faţa mea şi pe potecile căruia aleg să păşesc cu gijă şi respect. Ascultarea crează intimitate şi un spaţiu relaţional comfortabil în care celălalt se poate regăsi pe sine şi poate intra în contact cu propriile sale resurse. Mai presus de orice, ascultarea oricui altcuiva începe prin exersarea ascultării constante de sine.

Structură de curs:

1. Te ascult, dar oare chiar te aud?
2. Exersarea empatiei şi a acceptării nonjudicative
3. Validarea deschide porţi ferecate
4. Accesarea prezenţei şi a centrării în propria fiinţă
5. Taina de a fi Împreună
   

   Domeniu	Dezvoltare personala & Psihologie
   Lector	Monica Gaitanaru
   Data incepere	27 Aprilie 2016
   Ora curs	19:00
   Numar ateliere	5
   Frecventa	saptamanal, miercuri (o intalnire are 2h)
   Tip	Teoretic
   Varsta Minima	16 ani
   Cost	250 ron (total cinci sedinte)
   Cost redus (card fidelitate, studenti, pensionari)	225 ron (total cinci sedinte)
   Loc	Popa Soare nr 40, etaj 1; Bucuresti

   Înscrieri: livia@victoriei.roImagine- Iustratie de Haddon Sundblom, preluata de aici

   https://ro.pinterest.com/pin/366128644686550823/