Dacă asculţi cu atenţie o poveste, nu vei mai fi niciodată acelaşi

“Există un mare mister care face ca – deşi inima umană tânjeşte după Adevăr (…) – fiinţele umane, puse în faţa adevărului să reacţioneze cu ostilitate şi teamă. De aceea, Maeştrii Spirituali ai umanităţii, precum Budha şi Iisus, au creat un instrument pentru a evita opoziţia ascultătorilor lor: povestirea (parabola). Ei ştiau foarte bine că cele mai atrăgătoare cuvinte care există în vocabularul uman sunt “A fost o dată ca niciodată..”, căci te poti opune adevărului, dar este imposibil să te împotriveşti unei povestiri. Vyasa, autorul Mahabharatei, obişnuia să afirme că dacă asculţi cu atenţie o poveste, nu vei mai fi niciodată acelaşi, căci povestea îşi va croi singură drum către inima ta şi va doborî barierele în calea divinului.

”Dacă sunteţi atât de temerar încât să căutaţi iluminarea, iată ce vă sfătuiesc să faceţi:

1. Purtaţi tot timpul în inimă o povestire (…), la care să puteţi medita în momentele dumneavoastră de relaxare. În acest fel povestea va putea opera la nivelul subconştientului dumneavoastră, revelându-şi treptat semnificaţia ascunsă. Veţi fi surprinşi să constataţi că în momente dificile ea vă poate ajuta, clarificându-vă anumite probleme, aducându-vă vindecare sau luciditate.

2.  De vreme ce toate aceste povestiri reprezintă o relevare a Adevărului şi de vreme ce Adevărul scris cu A mare se referă întotdeauna la dumneavoastră înşivă, urmăriţi ca, de fiecare dată când veţi citi o povestire, să îi căutaţi semnificaţia chiar în fiinţa dumneavoastră.  Dacă faceţi greşala să căutaţi semnificaţia acestor povestiri în fiinţa altora, ele vă vor face mai degrabă rău decât bine.”

Rândurile de mai sus sunt citate din părintele Anthony de Mello, care îşi începe cu ele introducerea la culegerea sa de povestiri pentru meditaţie “Rugăciunea broştei” (carte pe care o recomand cu căldură).