Despre imunitatea psihică și vitaminizarea sufletului

Se vorbește mult despre prevenție zilele astea și este minunat. Igienă riguroasă, întărirea imunității, izolare, provizii consistente etc.

E adevărat că avem nevoie de toate acestea pentru a ne asuma responsabilitatea față de propria noastră sănătate și a celor din jur. Cu toate astea, repetarea insistentă și imperativă pe toate canalele de comunicare contribuie și la îngroșarea anumitor valuri de panică, anxietate și chiar disperare care duc la reacții și comportamente lipsite de măsură și rațiune.

De aceea, vă propun să privim mai adânc. Dacă tot ce trăim acum ar fi o metaforă, care este mesajul din spatele ei? Dacă toată realitatea fizică e o imensă oglindire metaforică a realității sufletelor noastre, ce ne îndeamnă de fapt cu adevărat să facem toată această criză mondială atât de tuburătoare? Dacă ar fi să traducem la nivel psihic tot ce ni se transmite atât de apăsat la nivel exterior, cum ar arăta de fapt această prevenție?

Sub toate vârtejurile emoționale amețitoare pe care le trăim acum și mereu se află un infinit ocean de pace neclintită. Culorile lui sunt profunde și clare, iar liniștea este muzica plină de grație pe care acestea dansează în nuanțe nesfârșite de frumusețe, iubire, acceptare și serenitate. Acest Ocean, ca o pânză freatică a sufletului meu și a sufletului tău, ne invită să ne dizolvăm în el toate fricile, neîncrederea, spaima, durerile.

• Igiena sufletească

Adevărata igienă începe din interior, cu gândurile și emoțiile pe care le cultivăm sau pe care le lăsăm să ia în stăpânire spațiul nostru psihic. Multe dintre ele nici măcar nu ne aparțin, căci în această perioadă presiunea colectivă enormă ne poate determina să ne însușim multe atitudini care nu ne sunt proprii. Pentru o igiena psihică eficientă putem folosi ca filtru dezinfectant următoarele întrebări propuse de Katie Byron în lucrarea sa ”1000 de nume ale bucuriei” pentru a ajunge la starea naturală a minții, care este liniștea:

1. Este adevărat?
2. Pot știi că este absolut adevărat?
3. Cum reacționez când dau crezare acestui gând?
4. Cine sunt eu în absența acestui gând?

”Liniștea înseamnă cine ești tu fără o poveste, asta până când apare următoare poveste stresantă” mai spune Katie Byron. Cu alte cuvinte, liniștea e chiar în spatele vălului format din toate grijile, gândurile și emoțiile noastre întrețesute într-o poveste care tinde să ne ocupe întreaga atenție. Dar unde pun atenția, acolo mi se duce și energia. Dacă vreau să mă eliberez din mrejele acestei povești în care tind să devin un simplu personaj speriat, e suficient să dau la o parte vălul ei așa cum aș da la o parte perdeaua din dreptul ferestrei pentru a mă bucura deplin de sorele care strălucește minunat afară în chiar acest moment.   

Gândurile, trăirile, emoțiile și acțiunile noastre ne aparțin și e responsabilitatea noastră să ne asumăm puterea asupra lor și suveranitatea asupra regatului nevăzut pe care îl purtăm clipă de clipă în noi. E important ca acestea să fie rodul deciziilor noastre conștiente și nu al valurilor de presiuni exterioare.

• Imunitatea psihică

Vorbește cu sufletul tău pe limba lui apelând la poezie, muzică, rugăciune, meditație, pictură, dans, miresme sacre, mângâieri, psalmi, cuvinte de iubire. Poate că această izolare la care ne invită Coronavirus în prezent are și darurile ei, întrucât izolarea este o cale spre interiorizare, un exercițiu de a ne deschide ochii spre interior pentru a ne reîntâlni cu toate cele ale sufletului nostru pe care le-am pierdut din vedere în goana noastră prin lumea exterioară.

”Leagă-te la ochi și lasă-ți inima să vadă!” spunea Rumi și pare să fie foarte potrivit și în această perioadă pe care o avem de traversat sub un cu totul și cu totul alt ghidaj decât cel obișnuit.

Izolarea față de exterior e un prilej minunat de a chema alături de noi toți îngerii, toți ghizii, toți autorii de suflet, toți artiștii, toți muzicienii și toți prietenii din alte timpuri și spații cu care viața noastră tumultuoasă nu ne-a mai dat de mult timp răgazul să ne întâlnim.

• Provizii de iubire, credință și pace

Câtă vreme cămările inimii noastre sunt pline de iubire, credință și pace, nici o furtună din exterior nu ne poate destabiliza. Căci omul înțelept știe că nimic din ceea ce îi aparține nu îi va putea fi vreodață luat, iar ceea ce poate fi luat de la el nu i-a aparținut cu adevărat niciodată. În astfel de momente avem prilejul să discernem între ceea ce ține de iluzie, vremelnicie, aparență și de ceea ce este esențial, autentic și etern.

Dincolo de toate neajunsurile ei, această perioadă este o șansă la trezire, o dovadă de iubire imensă pe care viața ne-o oferă pentru a ne opri din risipă, din irosirea pe iluzii a adevăratelor daruri. A venit vremea ca mărgăritarele să strălucească de pe coroane, așa cum cere natura lor.

”Dacă vrei să înaintezi, oprește-te”, trezește-te, contemplă cu recunoștință adâncă și mulțumește cu smerenie!