Povești de pus la inimă – carte de povești terapeutice
Să spui o poveste este ca şi când ai deschide o fereastră spre o altă lume.
Povestea nu e doar o călăuză blândă către somn așa cum ne-am obișnuit să credem, ci și un îndrumător înțelept către semnifiicațiile fundamentale ale faptului de a fi în lume. Povestea și mitul sunt primii învățători din copilăria umanității cu privire la propria raportare a omului față de tot ce îi era necunoscut, neexplicat și amenințător până atunci. Fenomene precum fulgerul, focul sau moartea căpătau un chip și o voce, erau personificate, zeificate uneori, interacționau, se deschideau dialogului cu omul și se revelau ca sens prin intermediul poveștilor.
Astfel, de-a lungul timpului, pe măsură ce umanitatea creștea în înțelegerea ei asupra lumii și asupra sieși, de la o generație la alta, creșteau odată cu ea și poveștile care o însoțeau, ținând pasul cu noile întrebări și nevoi ale oamenilor.
Treptat, poveștile și-au coborat firul tematic din înaltul cerului populat cu zeități învăluite în mister, spre pământenele griji și frământări omenești. Povestea nu mai venea doar să-i țină de urât omului în fața propriilor temeri, ci și ca să-l învețe să se adaptaze condițiilor vieții sociale, cu noile provocări pe care aceasta i le așeză în față.
În acest registru am scris Poveștile de pus la inimă, din dorința de a oferi o tălmăcire simbolică frământărilor cotidiene mai des întâlnite în munca mea terapeutică. Mi-am mai dorit și să aduc un fir de lumină din acest tărâm al tuturor posibilităților din care vin toate poveștile în sprijinul celor ce caută un liman pentru frici, alienări, însingurări, epuizări sau înstrăinări de propriul suflet.
Poveștile se pricep de minune să găsească dincolo de toate hățișurile minții noastre drumul tainic spre copilul interior lăsat cândva în urmă.
Acest copil încă așteaptă ghemuit într-un colț de suflet să ne atingem măreția și să devenim acei adulți suficient de puternici și de stabili care să îl poată lua înapoi în inima lor, pentru a-i alina durerile, spaimele și neputințele și care să poată primi la rândul lor, în schimb, toată creativitatea, bucuria, lejeritatea jocului, curiozitatea de a explora și miracolul libertății pe care un copil sănătos sau însănătoșit le poate aduce cu sine.
Poveștile mele sunt scrise din iubire pentru toți copiii din interiorul sau exteriorul nostru care au nevoie din când în când de alinare, călăuzire sau inspirație pentru a-și depăși anumite obstacole interioare și pentru a trăi mai în contact cu sufletul lor și cu sursa luminii din toate.
Poveștile mele sunt scrise din bucuria împărtășirii și poartă în ele semințe de zâmbet, de lacrimi, de duioșie, de mângâiere, de freamăt, de solidaritate, de raze calde și zvon de inimi ce se deschid. Vi le ofer cu iubire și cu intenția de a vă însoți prin adierea lor diafană în pașii pe care îi faceți înspre acel loc magic din interiorul vostru, care este izvorul oricărui nectar.
Add A Comment